apropiator, ~ie a [At: BĂLĂȘESCU, D. R. – FR. / S: app~ / Pl: ~i, ~ii / E: nct] (Înv) 1 Care apropie (1). 2 Iminent.

approppiator^[1], ~ă a vz apropiator

apropiător, ~oare a, smf vz apropietor

apropiătoriu, ~ie a, smf vz apropietor

apropietor, ~oare [At: PSALT. SCH. 169/22 / V: (înv) ~iu, ~iător, (îrg) ~iătoriu, ~iitoriu / P: ~pi-e~ / Pl: ~ii, ~oare / E: apropia¹ + -(ă)tor] (Înv) 1-2 smf, a (În Biblie) (Persoană dușmănoasă) care se apropie¹ (1) (amenințător). 3 a Care are un grad mic.

apropietoriu, ~orie a, smf vz apropietor

apropiitoriu, ~orie a, smf vz apropietor