2 intrări
4 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
aprobațiune sf vz aprobație
*APROBAȚIUNE, *APROBAȚIE sf. = APROBARE [fr. < lat.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
*aprobațiúne f. (lat. approbátio, -ónis). Acțiunea de a aproba. – Și -áție, dar ob. -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aprobație sf [At: NEGULICI / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr approbation] (Înv) 1 Aprobare (1). 2 (Spc) Aprobare (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: aprobațiune
aprobațiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: aprobație
aprobație substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
aprobațiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||