2 definiții pentru aprobație
aprobație sf [At: NEGULICI / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr approbation] (Înv) 1 Aprobare (1). 2 (Spc) Aprobare (2).
*aprobațiúne f. (lat. approbátio, -ónis). Acțiunea de a aproba. – Și -áție, dar ob. -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: aprobație
aprobație substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | aprobație | aprobația |
| plural | aprobații | aprobațiile | |
| genitiv-dativ | singular | aprobații | aprobației |
| plural | aprobații | aprobațiilor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||