12 definiții pentru aprioric

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APRIÓRIC, -Ă, apriorici, -ce, adj. (Fil.) Anterior experienței, independent de experiență; bazat numai pe rațiune. [Pr.: -pri-o-] – Din germ. apriorisch.

APRIÓRIC, -Ă, apriorici, -ce, adj. (Fil.) Anterior experienței, independent de experiență; bazat numai pe rațiune. [Pr.: -pri-o-] – Din germ. apriorisch.

aprioric, ~ă a, av [At: DAMÉ / P: ~pri-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: a priori + ~(i)c, după ger apriorisch] 1-2 av, a (Flz) (Într-un mod) independent de experiență, bazat numai pe rațiune Si: a priori.

APRIÓRIC, -Ă, apriorici, -e, adj. (În teoria falsă, idealistă a cunoașterii formulată de Leibniz și Kant, care presupune existența rațiunii pure) Anterior experienței, independent de experiență; bazat numai pe rațiune. D-l Duhring socotește de asemenea că poate construi întreaga matematică pură, asemeni formelor de bază ale existenței, în mod aprioric, adică din cap, fără să se folosească de experiențele pe care ni le oferă lumea exterioară. ENGELS, A. 45. – Pronunțat: -pri-o-.

APRIÓRIC, -Ă, apriorici, -e, adj. (În teoria idealistă a cunoașterii formulată de Leibniz și Kant, care presupune existența rațiunii pure) Anterior experienței, independent de experiență; bazat numai pe rațiune. [Pr.: -pri-o-] – După germ. apriorische.

APRIÓRIC, -Ă adj. Anterior oricărei experiențe, fundat exclusiv pe speculațiile abstracte ale rațiunii. [Cf. germ. apriorisch].

APRIÓRIC, -Ă adj. (despre cunoștințe) care nu provine din experiență; anterior oricărei experiențe, bazat exclusiv pe rațiune. (< germ. apriorisch)

APRIÓRIC ~că (~ci, ~ce) Care nu este bazat pe experiență; anterior oricărei experiențe; bazat numai pe rațiune. [Sil. a-pri-o-] /<germ. apriorisch

*aprióric și aprioríst, -ă adj. (germ. aprioristisch). Barb. A priori (lat. „din ainte”, adică „în ainte de a cerceta”).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aprioric (a-pri-o-) adj. m., pl. apriorici; f. apriorică, pl. apriorice

aprióric adj. m. (sil. -pri-o-), pl. apriórici; f. sg. apriórică, pl. apriórice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

APRIÓRIC adj. (FILOZ.; la Kant) transcendental. (Principii ~.)

APRIORIC adj. (FILOZ.; la Kant) transcendental. (Principii ~.)

Intrare: aprioric
aprioric adjectiv
  • silabație: a-pri-o-ric info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aprioric
  • aprioricul
  • aprioricu‑
  • apriorică
  • apriorica
plural
  • apriorici
  • aprioricii
  • apriorice
  • aprioricele
genitiv-dativ singular
  • aprioric
  • aprioricului
  • apriorice
  • aprioricei
plural
  • apriorici
  • aprioricilor
  • apriorice
  • aprioricelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aprioric, aprioricăadjectiv

  • 1. filosofie Anterior experienței, independent de experiență; bazat numai pe rațiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote D-l Duhring socotește de asemenea că poate construi întreaga matematică pură, asemeni formelor de bază ale existenței, în mod aprioric, adică din cap, fără să se folosească de experiențele pe care ni le oferă lumea exterioară. ENGELS, A. 45. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.