2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apreg, ~ă a, av vz aprig

APRIG, -Ă, aprigi, -ge, adj. 1. (Adesea adverbial) Iute, înfocat, nestăpânit. 2. (Adesea adverbial) Aspru2, crunt, nemilos, înverșunat. 3. Lacom, hrăpăreț. Om aprig la câștig. 4. Fig. (Înv.; despre un loc, un teritoriu etc.) Care este greu de parcurs, de urcat; care este plin de primejdii. – Et. nec.

APRIG, -Ă, aprigi, -ge, adj. 1. (Adesea adverbial) Iute, înfocat, nestăpânit. 2. (Adesea adverbial) Aspru2, crunt, nemilos, înverșunat. 3. Lacom, hrăpăreț. Om aprig la câștig. 4. Fig. (Înv.; despre un loc, un teritoriu etc.) Care este greu de parcurs, de urcat; care este plin de primejdii. – Et. nec.

aprig, ~ă a, av [At: DOSOFTEI, V. S. 189/1 / V: ~reg, (înv) ~ic / Pl: ~igi, ~ige / E: nct] 1-2 a (D. oameni; construit cu prepoziția la) Lacom, hrăpăreț. 3 a Neîndurător. 4 a Irascibil. 5 a Impetuos. 6 a Grozav. 7 a (D. animale) Sălbatic. 8 a (Fig) Aspru. 9 a Puternic. 10 a (Fig; d. conformații ale naturii) Primejdios. 11 av Cu toată puterea, cu impetuozitate, cu strășnicie.

APRIG, APREG I. adj. 1 Înfocat, înflăcărat, nestăpînit: firea lui ~ă și svăpăiată (VLAH.) 2 Pornit, pătimaș, înverșunat, neîndurat, neîmblînzit: la mînie era ~, numai nu ținea prea mult (NEC.) 3 Furios, grozav: cale să deschidem prin ~ul dușman (ALECS.) 4 Crîncen: ~ războiu să dați necredincioșilor ce se închină la lună (ISP.) 5 Ce înspăimîntă, crunt: căutătură ~ă 6 Rău: e un om ~ 7 Lacom: ~ la cîștig 8 Fără milă, nesăturat: Petru Vodă... fiind ~ la prăzi (GR.-UR.) 9 Zelos, neîntrecut: e un vînător ~ 10 Necruțător, crud: va izbuti poate să scape și de dinții ~i ai dulăilor (ODOB.) 11 De înfățișare sălbatecă, greu de suit (vorb. de un munte): munți cu... coastele lor ~i, rîpoase și surpate (ODOB.) II. adv. 1 Cu înflăcărare, cu patimă: ține ~ la reputația lui 2 Cu răutate, cu mînie, crunt: se uită ~ la toți 3 În chip spăimîntător, grozav: Vuește ~ cîmpul și armele răsună (ALECS.).

APRIG, -Ă, aprigi, -e, adj. 1. (Despre oameni) Iute, înfocat, înflăcărat, impetuos, nestăpînit; (despre animale) iute, sireap. De-aș avea, pe gîndul meu, Un cal aprig ca un leu... ALECSANDRI, P. A. 36. ◊ Fig. De multă vreme se strînsese în inimile lor dorul aprig de țară. SADOVEANU, O. I 322. Apriga furtună Pe marea tulburată... Se-nalță, se lățește și vîjîie și tună, Zdrobindu-se de mal. ALECSANDRI, P. A. 70. ◊ (Adverbial) Doar tîrziu, cînd prînd mai aprig în vecini să latre cînii, Ei tresar, se văd în față și plîng amîndoi bătrînii. GOGA, P. 95. Unde te duceai așa de aprig? SADOVEANU, Z. C. 191. Șoferul răsuci aprig volanul și automobilul țîșni pe lîngă ea ca o săgeată. REBREANU, R. I 152. 2. Aspru, crunt, neîndurat, nemilos; înverșunat. Înțelesul tainic al acestui cuvînt [zgripsor] îl descoperisem eu singur în ființa aprigă și nemilostivă a țîțacăi mele Leona. SADOVEANU, N. F. 32. Agapia, care ascultase de după ușă, venea asupra lor cu priviri aprige. SADOVEANU, M. C. 10. Tatăl e om tare bun la inimă, deși îi place să se arate aprig cu ea. REBREANU, P.. S. 155. Spune-mi, ce voiești pentru binele ce mi-ai făcut că m-ai curățit de dușmanul meu cel mai nemilostiv și mai aprig? SBIERA, P. 87. ◊ (Adverbial) Văd... că are ce învăța și de la tine fiul tău, nepotul rotarului, a rostit aprig duduca Leona, arătîndu-și colții. SADOVEANU, N. F. 7. 3. (Construit cu prep. «la») Lacom. Om aprig la cîștig.Fig. La poalele lor [ale movilelor] cuibează vulturii... cei suri, al căror cioc ascuțit și aprig la pradă răsare hidos din ale lor grumazuri jupuite și golașe. ODOBESCU, S. III 16. 4. Fig. (Despre conformații geografice) Cu înfățișare sălbatică, greu de urcat, prăpăstios, primejdios. E-o insulă-n zare, un colț de pămînt Cu aprige maluri. DEȘLIU, în POEZ. N. 190. Strecurîndu-ne încetinel prin tot felul de cotituri fără pericol, iată-ne ajunși pe tărîmurile aprige ale vînătoarei celei mari. ODOBESCU, S. III 76. Pe vîrful aprig [al] acestor maluri O floare mică a răsărit. ALECSANDRI, P. A. 84. Se cațără p-un munte stîncos, înalt și aprig. NEGRUZZI, S. II 252.

APRIG, -Ă, aprigi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Iute, înfocat, nestăpînit. De-aș avea pe gîndul meu, Un cal aprig ca un leu (ALECSANDRI). 2. (Adesea adverbial) Aspru, crunt, nemilos; înverșunat. Unchiul meu era, atunci cînd interesele îi erau amenințate, aprig și fără cruțare (CAMIL PETRESCU). 3. Lacom. Om aprig la cîștig. 4. Fig. (Despre un loc, un teritoriu etc.) Prăpăstios, primejdios. Se cațără p-un munte stîncos, înalt și aprig (NEGRUZZI).

APRIG ~gă (~gi, ~ge) 1) Care manifestă o activitate sporită; înfocat; înflăcărat. 2) Care este aspru; fără milă. 3) Care este lacom. ~ la câștig. [Sil. a-prig] /Orig. nec.

aprig a. iute, înfocat, strașnic: ce vifor aprig dupo zi încântătoare! AL. [Origină necunoscută].

áprig, -ă adj. (lat. aprícus, descoperit, bătut de soare, decĭ „viguros”, d. aperire, a deschide; sp. ábrego, un vînt de sud-vest). Ĭute, înfocat, strașnic: om, cal aprig. Adv. A te lupta aprig. V. sireap.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aprig (desp. a-prig) adj. m., pl. aprigi; f. aprigă, pl. aprige

aprig (a-prig) adj. m., pl. aprigi; f. aprigă, pl. aprige

aprig adj. m. (sil. -prig), pl. aprigi; f. sg. aprigă, pl. aprige

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

APRIG adj., adv. 1. adj. v. focos. 2. adj. v. impetuos. 3. adj., adv. v. rău. 4. adj. v. hrăpăreț. 5. adj. v. înverșunat. 6. adj. v. disputat. 7. adj. v. violent. 8. adj. v. cumplit. 9. adj. v. puternic.

APRIG adj., adv. 1. adj. focos, nestăpînit, sălbatic, sireap, vijelios, (înv.) zmeios. (Un cal ~.) 2. adj. furtunos, impetuos, impulsiv, iute, înflăcărat, înfocat, năvalnic, nedomolit, nepotolit, nestăpînit, nestăvilit, sălbatic, tumultuos, vehement, violent, (fig.) aprins, viforos, vijelios, vulcanic. (Temperament ~.) 3. adj., adv. aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 4. adj. apucător, hrăpăreț, lacom, nesătul, (livr.) cupid, rapace, (pop.) hapsîn. (Om ~.) 5. adj. aspru, crîncen, crud, crunt, cumplit, încrîncenat, îndîrjit, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (înv.) crîncenit, tare, (fig.) încleștat. (O luptă ~.) 6. adj. disputat, dîrz, îndîrjit, înverșunat, (fig.) aprins. (O întrecere sportivă ~.) 7. adj. înverșunat,mare, violent, (fig.) aprins. (Ceartă ~.) 8. adj. cumplit, groaznic, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, nebun, sălbatic, violent. (O pasiune ~ îl măcina.) 9. adj. intens, mare, puternic, strașnic, tare, violent, zdravăn. (Un vînt ~.)

Aprig ≠ calm, domol, temperat, blajin, blând, liniștit, stăpânit, lin, ușor

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aprig (aprigă), adj.1. Violent, impetuos. – 2. Aspru, drept. Lat. aprῑcus „expus la soare”, de unde apoi „fierbinte, arzător”; cf. calabr. apricari „a încălzi”. Schimbarea semantică este generală la termenii care desemnează „căldura” și, în sens fig., impulsul pasional; cf. căldură, fierbinte, sp. calentarse, acalorarse etc. De la „pasionat” s-a trecut firesc la „violent”, care este sensul uzual al cuvîntului rom. În sfîrșit, sensul de „avid, lacom” înregistrat în dicționare (în primul rînd DAR), și care a indus în eroare REW 561 nu există în realitate; expresiile de tipul aprig la pradă, aprig la cîștig sînt normale în cadrul sensului 1, și interpretarea interesată a acestora așa cum este dată în DAR se explică în lumina etimologiei pe care o propune apoi, și care nu ni se pare convingătoare. – G final ca în stîng și vitreg. Etimonul aprῑcus era indicat încă de Laurian, Hasdeu și Cihac, dar a fost respins de cercetătorii moderni (Pușcariu 99 dă originea cuvîntului drept necunoscută; REW 561 respinge etimonul aprῑcus). Tiktin se gîndea la un lat. *apricus, de la aper „porc mistreț”. Subak, Archeografo triestino, XXX, 14 propune *apprex „lacom”, de la apprecor, a cărui der. pare puțin probabilă. În sfîrșit, DAR (cf. REW 4055) propune gr. ἄρπαξ „avid, lacom” (de unde fr. Harpagon), întemeiat pe falsul semantism pe care l-am indicat.

Intrare: apreg
apreg
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: aprig
aprig adjectiv
  • silabație: a-prig info
adjectiv (A11)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aprig
  • aprigul
  • aprigu‑
  • aprigă
  • apriga
plural
  • aprigi
  • aprigii
  • aprige
  • aprigele
genitiv-dativ singular
  • aprig
  • aprigului
  • aprige
  • aprigei
plural
  • aprigi
  • aprigilor
  • aprige
  • aprigelor
vocativ singular
plural
apreg
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
apric
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aprig, aprigăadjectiv

  • 1. adesea adverbial Impetuos, iute, nestăpânit, înflăcărat, înfocat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote figurat De multă vreme se strînsese în inimile lor dorul aprig de țară. SADOVEANU, O. I 322. DLRLC
    • format_quote figurat Apriga furtună Pe marea tulburată... Se-nalță, se lățește și vîjîie și tună, Zdrobindu-se de mal. ALECSANDRI, P. A. 70. DLRLC
    • format_quote Doar tîrziu, cînd prind mai aprig în vecini să latre cînii, Ei tresar, se văd în față și plîng amîndoi bătrînii. GOGA, P. 95. DLRLC
    • format_quote Unde te duceai așa de aprig? SADOVEANU, Z. C. 191. DLRLC
    • format_quote Șoferul răsuci aprig volanul și automobilul țîșni pe lîngă ea ca o săgeată. REBREANU, R. I 152. DLRLC
    • 1.1. Despre animale: iute, sireap. DLRLC
      • format_quote De-aș avea, pe gîndul meu, Un cal aprig ca un leu... ALECSANDRI, P. A. 36. DLRLC
    • format_quote Înțelesul tainic al acestui cuvînt [zgripsor] îl descoperisem eu singur în ființa aprigă și nemilostivă a țîțacăi mele Leona. SADOVEANU, N. F. 32. DLRLC
    • format_quote Agapia, care ascultase de după ușă, venea asupra lor cu priviri aprige. SADOVEANU, M. C. 10. DLRLC
    • format_quote Tatăl e om tare bun la inimă, deși îi place să se arate aprig cu ea. REBREANU, P.. S. 155. DLRLC
    • format_quote Spune-mi, ce voiești pentru binele ce mi-ai făcut că m-ai curățit de dușmanul meu cel mai nemilostiv și mai aprig? SBIERA, P. 87. DLRLC
    • format_quote Văd... că are ce învăța și de la tine fiul tău, nepotul rotarului, a rostit aprig duduca Leona, arătîndu-și colții. SADOVEANU, N. F. 7. DLRLC
  • 3. Hrăpăreț, lacom. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Om aprig la câștig. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote figurat La poalele lor [ale movilelor] cuibează vulturii... cei suri, al căror cioc ascuțit și aprig la pradă răsare hidos din ale lor grumazuri jupuite și golașe. ODOBESCU, S. III 16. DLRLC
  • 4. figurat învechit (Despre un loc, un teritoriu etc.) Care este greu de parcurs, de urcat; care este plin de primejdii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote E-o insulă-n zare, un colț de pămînt Cu aprige maluri. DEȘLIU, în POEZ. N. 190. DLRLC
    • format_quote Strecurîndu-ne încetinel prin tot felul de cotituri fără pericol, iată-ne ajunși pe tărîmurile aprige ale vînătoarei celei mari. ODOBESCU, S. III 76. DLRLC
    • format_quote Pe vîrful aprig [al] acestor maluri O floare mică a răsărit. ALECSANDRI, P. A. 84. DLRLC
    • format_quote Se cațără p-un munte stîncos, înalt și aprig. NEGRUZZI, S. II 252. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.