aprânz sn [At: M. COSTIN, ap. CCR. I, 201/30 / Pl: ~uri / E: a(2) + prânz] (Îvp) 1 Interval de timp cuprins între orele 7 și 9 dimineața. 2 (Îs) ~ul (cel) mic Timpul cuprins între orele 9 și 10 dimineața. Cf aprânjor. 3-4 (Îs) ~ul (cel) mare (Masa de) prânz.

†APRÎNZ sbst. Mold. Bucov. Trans. (HASD.) (VOR.) Timpul de pe la ora 7 pînă pe la 9 dimineața, numit și ~ul cel mare: cînd au fost sîmbătă pe ~ul cel mare, iată că au și sosit Bekir Aga (N.-COST.); ~ul (cel) mic 👉 APRÎNJOR [lat. ad prandium].

APRÎNZ s. n. (Mold.) Timpul cuprins între orele 7 – 9. Și așa [trecea] stol după stol, cît ținea de la aprîndz pînă în desară. M. COSTIN. ♢ S. comp. prînzul cel mare = timpul cuprins între orele 9-10. Deci, cînd au fost sîmbătă, pe aprînzul cel mare, iată că au și sosit Bekir-Aga. N. COSTIN. Etimologie: a + prînz.

aprînz, V. prînz.

prînz n., pl. urĭ (lat. prandium, it. pranzo, id.). Mîncarea de la amează: poftim la noĭ la prînz! La prînz, la amează. După prînz, după amează, după masă. – Vechĭ aprînz: cînd aŭ fost Sîmbătă la aprînzul cel mare (N. Cost. 2, 112). V. cină, ojină, zacuscă, dejun, ospăț.