4 definiții pentru apozițiune

apozițiúne sf vz apoziție

APOZIȚIÚNE s.f. v. apoziție.

apozițiune f. Gram. alăturarea a două substantive din care al doilea servă de epitet celui dintâiu: orașul Roma; Attila, biciul lui D-zeu.

*apozițiúne f. (lat. apposítio, -ónis. V. com-, de-, ex-, pro- și su-pozițiune). Alăturarea a doŭă substantive, din care al doilea e epitetu celuĭ dintîĭ: Carol regele Românilor. – Și -íție.

Intrare: apozițiune
apozițiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apozițiune apozițiunea
plural apozițiuni apozițiunile
genitiv-dativ singular apozițiuni apozițiunii
plural apozițiuni apozițiunilor
vocativ singular
plural