2 intrări

2 definiții


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apozá vb., ind. prez. 1 sg. apozéz, 3 sg. și pl. apozeáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

APOZÁRE s. f. (< apozá < fr. apposer): punere, așezare a unui cuvânt în același caz cu un alt cuvânt de dinaintea sa; realizare a unei unități sintactice cu funcție de apoziție.

Intrare: apozare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apozare
  • apozarea
plural
  • apozări
  • apozările
genitiv-dativ singular
  • apozări
  • apozării
plural
  • apozări
  • apozărilor
vocativ singular
plural
Intrare: apoza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • apoza
  • apozare
  • apozat
  • apozatu‑
  • apozând
  • apozându‑
singular plural
  • apozea
  • apozați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • apozez
(să)
  • apozez
  • apozam
  • apozai
  • apozasem
a II-a (tu)
  • apozezi
(să)
  • apozezi
  • apozai
  • apozași
  • apozaseși
a III-a (el, ea)
  • apozea
(să)
  • apozeze
  • apoza
  • apoză
  • apozase
plural I (noi)
  • apozăm
(să)
  • apozăm
  • apozam
  • apozarăm
  • apozaserăm
  • apozasem
a II-a (voi)
  • apozați
(să)
  • apozați
  • apozați
  • apozarăți
  • apozaserăți
  • apozaseți
a III-a (ei, ele)
  • apozea
(să)
  • apozeze
  • apozau
  • apoza
  • apozaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)