2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apoteozat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: apoteoza] 1 Zeificat2. 2 Onorat2

apoteozat1 sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 240 / Pl: ~ați, ~e[1] / E: apoteoza] 1 Zeificat1. 2 Onorat1.

  1. confuzie cu apoteozat2, ~ă a, plurale posibile pentru sn ar fi ~uri, ~e Ladislau Strifler

APOTEOZA, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană) A trece un erou sau un împărat în rândul zeilor. ♦ Fig. A aduce laude și onoruri excepționale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva). [Pr.: -te-o-] – Din fr. apothéoser.

APOTEOZA, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană) A trece un erou sau un împărat în rândul zeilor. ♦ Fig. A aduce laude și onoruri excepționale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva). [Pr.: -te-o-] – Din fr. apothéoser.

apoteoza v [At: DA / P: ~te-o- / Pzi: -zez / E: apoteoză] 1 (Ant) A pune pe cineva în rândul zeilor Si: a zeifica. 2 (Fig) A aduce (cuiva) laude sau onoruri extraordinare.

*APOTEOZA (-ozez) vb. tr. A preamări, a slăvi pe cineva [fr.].

APOTEOZA, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană, cu privire la eroi și împărați) A pune în rîndul zeilor, a zeifica, a diviniza. După moarte, împăratul August a fost apoteozat.Fig. A aduce (cuiva) laude sau onoruri neobișnuite; a ridica în slavă (o persoană sau un eveniment). Nu sîntem, totuși, dintre acei care apoteozează trecutul nostru idilic. HOGAȘ, DR. II 171. – Pronunțat; -te-o-.

APOTEOZA, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană) A pune un erou sau un împărat în rîndul zeilor; a diviniza. ♦ Fig. A aduce laude și onoruri neobișnuite, a ridica în slavă ceva sau pe cineva. [Pr.: -te-o-] – Fr. apothéoser.

APOTEOZA vb. I. tr. (Ant.) A pune (un erou, un împărat) în rîndul zeilor; a zeifica, a diviniza. ♦ (Fig.) A lăuda exagerat, a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite. [< apoteoză].

APOTEOZA vb. tr. 1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza. 2. (fig.) a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite; a preamări, a slăvi. (< fr. apothéoser)

*apoteozéz v. tr. (d. apoteoză; fr. apothéoser). Divinizez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

apoteoza (a ~) (rar) (desp. -te-o-) vb., ind. prez. 1 sg. apoteozez, 3 apoteozea; conj. prez. 1 sg. să apoteozez, 3 să apoteozeze corectat(ă)

apoteoza (a ~) (rar) (-te-o-) vb., ind. prez. 3 apoteozea

apoteoza vb. (sil. -te-o-), ind. prez. 1 sg. apoteozez, 3 sg. și pl. apoteozea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

APOTEOZA vb. v. cinsti, cânta, diviniza, elogia, glorifica, lăuda, mări, omagia, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi, venera.

apoteoza vb. v. CINSTI. CÎNTA. DIVINIZA. ELOGIA. GLORIFICA. LĂUDA. MĂRI. OMAGIA. PREAMĂRI. PREASLĂVI. PROSLĂVI. SLĂVI. VENERA.

Intrare: apoteozat
apoteozat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apoteozat
  • apoteozatul
  • apoteozatu‑
  • apoteoza
  • apoteozata
plural
  • apoteozați
  • apoteozații
  • apoteozate
  • apoteozatele
genitiv-dativ singular
  • apoteozat
  • apoteozatului
  • apoteozate
  • apoteozatei
plural
  • apoteozați
  • apoteozaților
  • apoteozate
  • apoteozatelor
vocativ singular
plural
Intrare: apoteoza
  • silabație: -te-o-za info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • apoteoza
  • apoteozare
  • apoteozat
  • apoteozatu‑
  • apoteozând
  • apoteozându‑
singular plural
  • apoteozea
  • apoteozați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • apoteozez
(să)
  • apoteozez
  • apoteozam
  • apoteozai
  • apoteozasem
a II-a (tu)
  • apoteozezi
(să)
  • apoteozezi
  • apoteozai
  • apoteozași
  • apoteozaseși
a III-a (el, ea)
  • apoteozea
(să)
  • apoteozeze
  • apoteoza
  • apoteoză
  • apoteozase
plural I (noi)
  • apoteozăm
(să)
  • apoteozăm
  • apoteozam
  • apoteozarăm
  • apoteozaserăm
  • apoteozasem
a II-a (voi)
  • apoteozați
(să)
  • apoteozați
  • apoteozați
  • apoteozarăți
  • apoteozaserăți
  • apoteozaseți
a III-a (ei, ele)
  • apoteozea
(să)
  • apoteozeze
  • apoteozau
  • apoteoza
  • apoteozaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

apoteoza, apoteozezverb

  • 1. în Antichitate (La greco-romani) A trece un erou sau un împărat în rândul zeilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote După moarte, împăratul August a fost apoteozat. DLRLC
    • 1.1. figurat A aduce laude și onoruri excepționale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Nu sîntem, totuși, dintre acei care apoteozează trecutul nostru idilic. HOGAȘ, DR. II 171. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.