2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apoteozat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: apoteoza] 1 Zeificat2. 2 Onorat2

apoteozat1 sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 240 / Pl: ~ați, ~e[1] / E: apoteoza] 1 Zeificat1. 2 Onorat1.

  1. confuzie cu apoteozat2, ~ă a, plurale posibile pentru sn ar fi ~uri, ~e Ladislau Strifler

apoteozá v [At: DA / P: ~te-o- / Pzi: -zéz / E: apoteoză] 1 (Ant) A pune pe cineva în rândul zeilor Si: a zeifica. 2 (Fig) A aduce (cuiva) laude sau onoruri extraordinare.

APOTEOZÁ, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană) A trece un erou sau un împărat în rândul zeilor. ♦ Fig. A aduce laude și onoruri excepționale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva). [Pr.: -te-o-] – Din fr. apothéoser.

APOTEOZÁ, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană) A trece un erou sau un împărat în rândul zeilor. ♦ Fig. A aduce laude și onoruri excepționale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva). [Pr.: -te-o-] – Din fr. apothéoser.

APOTEOZÁ, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană, cu privire la eroi și împărați) A pune în rîndul zeilor, a zeifica, a diviniza. După moarte, împăratul August a fost apoteozat.Fig. A aduce (cuiva) laude sau onoruri neobișnuite; a ridica în slavă (o persoană sau un eveniment). Nu sîntem, totuși, dintre acei care apoteozează trecutul nostru idilic. HOGAȘ, DR. II 171. – Pronunțat; -te-o-.

APOTEOZÁ, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană) A pune un erou sau un împărat în rândul zeilor; a diviniza. ♦ Fig. A aduce laude și onoruri neobișnuite, a ridica în slavă ceva sau pe cineva. [Pr.: -te-o-] – Fr. apothéoser.

APOTEOZÁ vb. I. tr. (Ant.) A pune (un erou, un împărat) în rândul zeilor; a zeifica, a diviniza. ♦ (Fig.) A lăuda exagerat, a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite. [< apoteoză].

APOTEOZÁ vb. tr. 1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza. 2. (fig.) a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite; a preamări, a slăvi. (< fr. apothéoser)

*apoteozéz v. tr. (d. apoteoză; fr. apothéoser). Divinizez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apoteozá (a ~) (rar) (-te-o-) vb., ind. prez. 3 apoteozeáză

apoteozá vb. (sil. -te-o-), ind. prez. 1 sg. apoteozéz, 3 sg. și pl. apoteozeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APOTEOZÁ vb. v. cinsti, cânta, diviniza, elogia, glorifica, lăuda, mări, omagia, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi, venera.

apoteoza vb. v. CINSTI. CÎNTA. DIVINIZA. ELOGIA. GLORIFICA. LĂUDA. MĂRI. OMAGIA. PREAMĂRI. PREASLĂVI. PROSLĂVI. SLĂVI. VENERA.

Intrare: apoteozat
apoteozat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apoteozat
  • apoteozatul
  • apoteozatu‑
  • apoteoza
  • apoteozata
plural
  • apoteozați
  • apoteozații
  • apoteozate
  • apoteozatele
genitiv-dativ singular
  • apoteozat
  • apoteozatului
  • apoteozate
  • apoteozatei
plural
  • apoteozați
  • apoteozaților
  • apoteozate
  • apoteozatelor
vocativ singular
plural
Intrare: apoteoza
  • silabație: -te-o-za
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • apoteoza
  • apoteozare
  • apoteozat
  • apoteozatu‑
  • apoteozând
  • apoteozându‑
singular plural
  • apoteozea
  • apoteozați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • apoteozez
(să)
  • apoteozez
  • apoteozam
  • apoteozai
  • apoteozasem
a II-a (tu)
  • apoteozezi
(să)
  • apoteozezi
  • apoteozai
  • apoteozași
  • apoteozaseși
a III-a (el, ea)
  • apoteozea
(să)
  • apoteozeze
  • apoteoza
  • apoteoză
  • apoteozase
plural I (noi)
  • apoteozăm
(să)
  • apoteozăm
  • apoteozam
  • apoteozarăm
  • apoteozaserăm
  • apoteozasem
a II-a (voi)
  • apoteozați
(să)
  • apoteozați
  • apoteozați
  • apoteozarăți
  • apoteozaserăți
  • apoteozaseți
a III-a (ei, ele)
  • apoteozea
(să)
  • apoteozeze
  • apoteozau
  • apoteoza
  • apoteozaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apoteoza

  • 1. în Antichitate (La greco-romani) A trece un erou sau un împărat în rândul zeilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: diviniza zeifica un exemplu
    exemple
    • După moarte, împăratul August a fost apoteozat.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A aduce laude și onoruri excepționale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: preamări slăvi un exemplu
      exemple
      • Nu sîntem, totuși, dintre acei care apoteozează trecutul nostru idilic. HOGAȘ, DR. II 171.
        surse: DLRLC

etimologie: