2 intrări

14 definiții

apoteozát2, a [At: DA ms / Pl: ~ați, -e / E: apoteoza] 1 Zeificat2. 2 Onorat2

apoteozát1 sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 240 / Pl: ~ați, -e / E: apoteoza] 1 Zeificat1. 2 Onorat1.

APOTEOZÁ, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană) A trece un erou sau un împărat în rândul zeilor. ♦ Fig. A aduce laude și onoruri excepționale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva). [Pr.: -te-o-] – Din fr. apothéoser.

APOTEOZÁ, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană) A trece un erou sau un împărat în rândul zeilor. ♦ Fig. A aduce laude și onoruri excepționale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva). [Pr.: -te-o-] – Din fr. apothéoser.

APOTEOZÁ, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană, cu privire la eroi și împărați) A pune în rîndul zeilor, a zeifica, a diviniza. După moarte, împăratul August a fost apoteozat.Fig. A aduce (cuiva) laude sau onoruri neobișnuite; a ridica în slavă (o persoană sau un eveniment). Nu sîntem, totuși, dintre acei care apoteozează trecutul nostru idilic. HOGAȘ, DR. II 171. – Pronunțat; -te-o-.

APOTEOZÁ, apoteozez, vb. I. Tranz. (În antichitatea greco-romană) A pune un erou sau un împărat în rândul zeilor; a diviniza. ♦ Fig. A aduce laude și onoruri neobișnuite, a ridica în slavă ceva sau pe cineva. [Pr.: -te-o-] – Fr. apothéoser.

apoteozá (a ~) (rar) (-te-o-) vb., ind. prez. 3 apoteozeáză

apoteozá vb. (sil. -te-o-), ind. prez. 1 sg. apoteozéz, 3 sg. și pl. apoteozeáză

apoteozá, v [At: DA / P: -te-o- / Pzi: -zéz / E: apoteoză] 1 (Ant) A pune pe cineva în rândul zeilor Si: a zeifica. 2 (Fig) A aduce (cuiva) laude sau onoruri extraordinare.

APOTEOZÁ vb. v. cinsti, cânta, diviniza, elogia, glorifica, lăuda, mări, omagia, preamări, preaslăvi, proslăvi, slăvi, venera.

APOTEOZÁ vb. I. tr. (Ant.) A pune (un erou, un împărat) în rândul zeilor; a zeifica, a diviniza. ♦ (Fig.) A lăuda exagerat, a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite. [< apoteoză].

APOTEOZÁ vb. tr. 1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza. 2. (fig.) a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite; a preamări, a slăvi. (< fr. apothéoser)

*apoteozéz v. tr. (d. apoteoză; fr. apothéoser). Divinizez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

apoteozá vb. v. CINSTI. CÎNTA. DIVINIZA. ELOGIA. GLORIFICA. LĂUDA. MĂRI. OMAGIA. PREAMĂRI. PREASLĂVI. PROSLĂVI. SLĂVI. VENERA.

Intrare: apoteozat
apoteozat
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apoteozat apoteozatul apoteoza apoteozata
plural apoteozați apoteozații apoteozate apoteozatele
genitiv-dativ singular apoteozat apoteozatului apoteozate apoteozatei
plural apoteozați apoteozaților apoteozate apoteozatelor
vocativ singular
plural
Intrare: apoteoza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) apoteoza apoteozare apoteozat apoteozând singular plural
apoteozea apoteozați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) apoteozez (să) apoteozez apoteozam apoteozai apoteozasem
a II-a (tu) apoteozezi (să) apoteozezi apoteozai apoteozași apoteozaseși
a III-a (el, ea) apoteozea (să) apoteozeze apoteoza apoteoză apoteozase
plural I (noi) apoteozăm (să) apoteozăm apoteozam apoteozarăm apoteozaserăm, apoteozasem*
a II-a (voi) apoteozați (să) apoteozați apoteozați apoteozarăți apoteozaserăți, apoteozaseți*
a III-a (ei, ele) apoteozea (să) apoteozeze apoteozau apoteoza apoteozaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)