apostolat sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr apostolat] 1 Misiunea de apostol Si: apostolic. 2-5 Misiune ori sarcină (ca a apostolilor) de propagare a unor idei, a unei doctrine (politice, sociale etc.).

*APOSTOLAT (pl. -ate) sn. 1 ⛪ Propovăduirea, menirea apostolilor ¶ 2 Propovăduire, îndeplinire cu sfințenie a unei misiuni: cariera lui a fost un adevărat ~ [fr. < lat.].

APOSTOLAT s. n. (în concepția mistică creștină) Misiunea de apostol, propovăduirea învățăturii lui Hristos.

APOSTOLAT s. n. Misiunea de apostol (I). – Fr. apostolat (lat. lit. apostolatus).

APOSTOLAT s.n. Misiune de apostol. ♦ Propagare a unor idei, a unei învățături; îndeplinirea cu abnegație a unei misiuni. [Cf. fr. apostolat, lat. apostolatus].

APOSTOLAT s. n. propagare a unor idei, a unei învățături; îndeplinire cu abnegație a unei misiuni. (< fr. apostolat, lat. apostolatus)

APOSTOLAT ~e n. Misiune de apostol. /<fr. apostolat, lat. apostolatus

apostolat n. 1. misiunea apostolilor; 2. propagarea unei doctrine.

*apostolát n., pl. e (lat. apostolatus). Apostolie, activitatea de apostol.

apostolat s. n., pl. apostolate

apostolat s. n., pl. apostolate

apostolat s. n., pl. apostolate

APOSTOLAT s. (înv.) apostolie. (~ul ucenicilor lui Hristos.)

APOSTOLAT s. (înv.) apostolie. (~ ucenicilor lui Hristos.)