APOLOG, apologuri, s. n. Scurtă povestire (în versuri sau în proză) cu sens moralizator, prezentată în formă alegorică. V. fabulă. – Din fr. apologue, lat. apologus.

apolog sn [At: NEGRUZZI, S. I, 336 / Pl: ~uri, ~oage / E: fr apologue, lat apologus] Scurtă povestire (în versuri sau în proză), cuprinzând o învățătură morală practică, sub formă alegorică, de cele mai multe ori prin atribuirea de însușiri omenești unor animale sau lucruri neînsuflețite Cf fabulă, parabolă.

*APOLOG (pl. -oguri) sn. 📝 Povestire în proză sau în versuri cuprinzînd o învățătură morală și în care se văd figurînd oameni, animale, plante, lucruri neînsuflețite [fr. < gr.].

APOLOG, apologuri, s. n. Scurtă povestire (în versuri sau în proză) care cuprinde o învățătură morală practică, prezentată în formă alegorică. V. fabulă. – Din fr. apologue, lat. apologus.

APOLOG, apologuri, s. n. (Rar) Povestire scurtă (în versuri sau în proză) care cuprinde o învățătură morală practică prezentată în formă alegorică, atribuind însușiri omenești unor animale sau lucruri. V. fabulă. De la Esop, pe care-l silabisim pe bancele școalei pînă la La Fontaine, Krîlov, Donici, apologul ca și proverbul au fost totdeauna înțelepciunea națiunilor. NEGRUZZI, S. I 336.

APOLOG, apologuri, s. n. Scurtă povestire (în versuri sau în proză) care cuprinde o învățătură morală practică prezentată în formă alegorică. – Fr. apologue (lat. lit. apologus).

APOLOG s.n. (Rar) Povestire, istorioară în proză sau în versuri care cuprinde o învățătură morală, prezentată alegoric. V. fabulă. [Pl. -guri. / < fr. apologue, cf. it. apologo, lat. apologus, gr. apologos – povestire].

APOLOG s. n. scurtă povestire (în proză) cu intenții moralizatoare. (< fr. apologue, lat. apologus, gr. apologos)

APOLOG ~uri n. Povestire scurtă care conține o învățătură morală, prezentată în formă alegorică. /<fr. apologue, lat. apologus

apolog n. istorioară cu coprins moral și instructiv.

*apológ n., pl. oage saŭ urĭ (vgr. apólogos). Fabulă care cuprinde un adevăr moral.

apolog s. n., pl. apologuri

apolog s. n., pl. apologuri

apolog s. n., pl. apologuri

apolog (gr. apo „despre” + logos „vorbire”), figură de stil narativă, deci compozițională, și anume o narațiune alegorică în proză sau în versuri din care se trage o învățătură morală (P). Ex. apologurile lui Esop. A. este o alegorie morală, spre deosebire de parabolă, care este o alegorie religioasă.