3 intrări
O definiție
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
Apolitețe ≠ politețe
Intrare: apolitețe (pl. -țe)
apolitețe (pl. -țe) substantiv feminin
| substantiv feminin (F103) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: apolitețe (pl. -ți)
apolitețe (pl. -ți) substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: apolitețe (pl. -țuri)
apolitețe (pl. -țuri) substantiv feminin
| substantiv feminin (F125) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||