2 intrări

4 definiții

apocopá (a ~) vb., ind. prez. 3 apocopeáză

apocopá vb., ind. prez. 3 sg. apocopeáză

APOCOPÁ vb. I. tr. A produce o apocopă. [<apocopă].

*apocopéz v. tr. (d. apócopă; fr. apocoper. V. sincopez). Gram. Scot o literă saŭ silabă de la sfîrșitu uneĭ vorbe: a apocopa o silabă. Prescurtez pin [!] apócopă: a apocopa o vorbă.

Intrare: apocopare
apocopare
substantiv feminin (F113) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apocopare apocoparea
plural apocopări apocopările
genitiv-dativ singular apocopări apocopării
plural apocopări apocopărilor
vocativ singular
plural
Intrare: apocopa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) apocopa apocopare apocopat apocopând singular plural
apocopea apocopați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) apocopez (să) apocopez apocopam apocopai apocopasem
a II-a (tu) apocopezi (să) apocopezi apocopai apocopași apocopaseși
a III-a (el, ea) apocopea (să) apocopeze apocopa apocopă apocopase
plural I (noi) apocopăm (să) apocopăm apocopam apocoparăm apocopaserăm, apocopasem*
a II-a (voi) apocopați (să) apocopați apocopați apocoparăți apocopaserăți, apocopaseți*
a III-a (ei, ele) apocopea (să) apocopeze apocopau apocopa apocopaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)