2 intrări
23 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (7)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
*APOCOPA (-opez) vb. refl. 📖 A se produce o apocopă, a cădea (un sunet, o silabă) la sfîrșitul unui cuvînt.
APOCOPA vb. I. tr. A produce o apocopă. [<apocopă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APOCOPĂ, apocope, s. f. (Fenomen fonetic care constă în) dispariția unui sunet sau a unui grup de sunete de la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. apocope, lat. apocopa.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APOCOPĂ, apocope, s. f. (Fenomen fonetic care constă în) dispariția unui sunet sau a unui grup de sunete de la sfârșitul unui cuvânt. – Din fr. apocope, lat. apocopa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
apocopă sf [At: DA / A: (Trs) apo~ / Pl: ~pe / E: fr apocope, lat apocopa] (Grm) Dispariția unuia sau a mai multor sunete de la sfârșitul unui cuvânt Cf sincopă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*APOCOPĂ (pl. -ope) sf. 1 📖 Căderea unui sunet sau unei silabe la sfîrșitul unui cuvînt ¶ 2 🩺 Fractură în care o parte a osului este pierdută [fr. < gr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
APOCOPĂ, apocope, s. f. Căderea vocalei finale a unui cuvînt. De la cuvîntul «fără» s-a ajuns, prin apocopă, la «făr’».
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APOCOPĂ, apocope, s. f. Cădere a vocalei finale a unui cuvînt. „Fără” a devenit „făr’” prin apocopă. – Fr. apocope (lat. lit. apocopa).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
APOCOPĂ s.f. 1. Cădere a unui sunet, a unei silabe sau a unui grup de silabe de la sfîrșitul unui cuvînt. 2. Fractură în care o parte a osului este pierdută. [< fr. apocope, cf. lat. apocopa, gr. apokope < apo – afară, koptein – a tăia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APOCOPĂ s. f. 1. cădere a consoanei finale a unui cuvânt sau a unei silabe de la sfârșitul acestuia. 2. fractură cu pierderea unei părți a osului. (< fr. apocope, lat. apocopa)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
APOCOPĂ ~e f. Cădere a unui sunet sau a unui grup de sunete de la sfârșitul unui cuvânt. /<fr. apocope, lat. apocopa
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apocopă f. Gram. omiterea unei litere sau silabe la sfârșitul unei vorbe: zi, fă = zice, face.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*apócopă f. (vgr. apokopé, tăĭere. V. sincopă). Gram. Omiterea uneĭ litere sau silabe la sfîrșitu unuĭ cuvînt, precum a zice îld. a zicere. – Fals -ópă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*apocopéz v. tr. (d. apócopă; fr. apocoper. V. sincopez). Gram. Scot o literă saŭ silabă de la sfîrșitu uneĭ vorbe: a apocopa o silabă. Prescurtez pin apócopă: a apocopa o vorbă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
apocopa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. apocopez, 3 apocopează; conj. prez. 1 sg. să apocopez, 3 să apocopeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
apocopa (a ~) vb., ind. prez. 3 apocopează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
apocopa vb., ind. prez. 3 sg. apocopează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apocopă s. f., g.-d. art. apocopei; pl. apocope
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
apocopă s. f., g.-d. art. apocopei; pl. apocope
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
apocopă s. f., g.-d. art. apocopei; pl. apocope
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apocopă.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
APOCOPĂ s. f. (< fr. apocope, cf. lat. apocopa, gr. apokope < apo „afară” + koptein „a tăia”): cădere a unui sunet final al unui cuvânt sau a unei silabe de la sfârșitul acestuia, fără ca înțelesul său să sufere. Astfel: vocala ă din fără în „făr’ să-mi spui”, din până în „pân’ la tine”, din niciodată în „grăbit ca niciodat’” etc.; silaba finală -de din unde în „Un’ te duci?”. Ca și sincopa, a. a determinat, în ortografia limbii române, folosirea apostrofului (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
apocopă (gr. apokope, lat. apocopa „scoaterea, prin tăiere”), figură care constă în scurtarea unui cuvânt prin înlăturarea unui sunet (vocală) sau a unei silabe (eventual 2-3 silabe) din finalul său, fără ca înțelesul cuvântului să sufere (A): „De la mine păn’ la tine numai stele și lumine.” Sau: „cinema”[-tograf], „metro”[-politan]. Dispariția părții finale a unui cuvânt se explică: a) sau prin „energia scăzută a sunetului (sunetelor)” (S. Pușcariu, II, p. 138); b) sau deliberat, din considerente prozodice. „Economia” este subordonată totuși nevoii de comunicare (care trebuie satisfăcută), ca și simțului idiomatic al limbii. Exemple ca: „un’te duci”, „cin’te cheamă”, „pîn’la oraș” ilustrează ambele impulsuri ale economiei efortului de articulare. Dar, în poezie, a. poate fi cauzată numai de necesitatea respectării măsurii și ritmului: „Și regii-n purpur s-au încins Și doamnele grăbit au prins Să se grăbească dinadins Ca niciodat’.” (G. Coșbuc) În limba română se mai folosește și prepoziția „fără” apocopată: „făr’”. În limba franceză se citează „encor” (encore) și je „voi” (vois). (Larousse). • Ca și sincopa, a. determină, în ortografia limbii române, folosirea apostrofului.
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
APOCOPĂ (< fr. apocope < lat. apocopa < gr. apokope, scoatere afară) Figură de stil care constă în suprimarea unui sunet vocalic sau a unei întregi silabe, fără ca prin aceasta să fie alterat sensul cuvîntului. Ex. „Neică Guță, zic, oiu avea, n-oiu avea servici, nu știu, da' rublă știu că n-am și nici n-o să mai am de aici înainte. Scurt! Atunci... cum?Iac-așa!” (I.L. CARAGIALE, Baioneta inteligentă) Lasă, bade las' să fie Chiar o sută, chiar o mie; Las' să fie tot șirag Dacă nu-i care mi-i drag. (M. EMINESCU, Literatura populară) ...Zidul se suia Și o cuprindea Pîn' la gleznișoare, Pîn' la pulpișoare, Pîn' la costișoare, Dar ea, vai de ea, Tot mereu plîngea... (Mănăstirea Argeșului) Dacă în vorbirea de toate zilele, apocopa își are o justificare în tendința de economie a efortului de articulare sau în particularitățile idiomatice ale limbii (cinema, în loc de cinematograf ; cin' ți-a spus?), în poezie, ea este folosită adesea pentru scurtarea măsurii și a ritmului în vers.
- sursa: MDTL (1979)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOOM 3 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
apocopa, apocopezverb
- 1. A produce o apocopă. DN
etimologie:
- apocopă DN
apocopă, apocopesubstantiv feminin
- 1. (Fenomen fonetic care constă în) dispariția unui sunet sau a unui grup de sunete de la sfârșitul unui cuvânt. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- De la cuvântul «fără» s-a ajuns, prin apocopă, la «făr’». DLRLC
-
- 2. Fractură în care o parte a osului este pierdută. DN
etimologie:
- apocope DEX '09 DEX '98 DN
- apocopa DEX '09 DEX '98 DN