aplicat¹ sn [At: DA / E: aplica] 1-3 Aplicare (1-3).

aplicat², ~ă a [At: NEGRUZZI, S. II, 234 / Pl: ~ați, ~e / E: aplica] 1 Pus în practică. 2 (Îs) Științele ~e Științe practice. 3 Cusut pe deasupra.

APLICAT, -Ă, aplicați, -te, adj. 1. Pus în practică. ♦ (Despre științe) Care își găsește o aplicație imediată în practică. Mecanică aplicată. 2. (În expr.) Broderie aplicată = motiv de broderie care se face prin fixarea și conturarea (cu puncte executate artistic) a unor bucățele de stofă pe alt material. V. aplicație (2).

APLICAT, -Ă, aplicați, -te, adj. 1. Pus în practică. ♦ (Despre științe) Care își găsește o aplicație imediată. 2. (În expr.) Broderie aplicată = motiv de broderie care se face prin fixarea și conturarea pe un material a unor bucăți din altă țesătură. – V. aplica.

APLICAT, -Ă adj. 1. Lipit, așezat pe... 2. Pus în practică; (despre științe) care are aplicații practice. [< aplica].

APLICAT, -Ă adj. 1. lipit, așezat pe... ♦ artă ~ă = artă decorativă. 2. pus în practică. ◊ (despre științe) cu aplicații practice. (< aplica)

APLICAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A APLICA. 2) (despre științe) Care are aplicare nemijlocită în practică. Fizică ~tă. 3): Broderie ~tă broderie care se execută aplicând bucățele de stofă, fixându-le. /v. a aplica

APLICA, aplic, vb. I. Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament. ◊ Loc. vb. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. A administra (un tratament medical). 4. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. – Din fr. appliquer, lat. applicare.

aplica [At: NEGRUZZI, S. I, 72 / Pzi: aplic / E: fr sappliquer lat applicare] 1-6 vtr A pune ceva pe (sau peste) un lucru, astfel încât să se prindă (să se lipească de el sau să se întipărească pe el). 7 vt (Pex) A da. 8 vt (Fam; după fr) A da o palmă, o lovitură. 9 vt A supune la un tratament. 10-17 vtr A pune o știință (o artă, o inovație, o îndeletnicire omenească) în serviciul alteia. 18 A pune în practică. 19 A întrebuința. 20-23 vtr A raporta (o maximă, un proverb, un principiu general) la un caz dat. 24-25 vtr (Frm; înv) A (se) deda (la ceva). 26 vt A studia (ceva) cu sârguință. 27-28 vtr (Trs) A da la o meserie. 29-30 vr A se apuca (de o îndeletnicire).

*APLICA (-ic) I. vb. tr. 1 A adăuga un lucru la altul, a pune un lucru peste altul în așa fel încît să se potrivească bine, să se lipească: trebuia să aplici mai bine coloarea pe pînză ¶ 2 A pune: i-am aplicat ventuze ¶ 3 A da: i-am aplicat leacul; fig. familiar: l-am aplicat o palmă ¶ 4 A întrebuința: trebue să aplicăm alt procedeu ¶ 5 A îndrepta ceva într’o anumită direcțiune: fie-care-și aplică aptitudinile la ce se potrivește mai bine cu firea lui. II. vb. refl. A-și fixa ocupațiunea într’o anumită direcțiune, a-și alege o anumită îndeletnicire: mă voiu ~ la științele naturale [fr. < lat.].

APLICA, aplic, vb. I. Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament. ◊ Loc. vb. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. – Din fr. appliquer, lat. applicare.

APLICA, aplic, vb. I. 1. Tranz. A pune pe (sau peste) ceva un lucru, făcîndu-l să adere, să se prindă, să se lipească, să se întipărească. A aplica un strat de vopsea pe perete. I-a aplicat un plasture. 2. Tranz. (Complementul este un abstract) A pune în practică, a întrebuința, a folosi. A aplica o teorie. A aplica o lege. ♦ (Cu privire la un tratament) A face, a administra. Aplică bolnavului un tratament balneologic. ◊ Expr. (Învechit) A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi (pe cineva) cu bătaia. Tata nu ar fi fost în stare să-mi aplice... o corecție bine meritată. SADOVEANU, N. F. 129. 3. Tranz. (Complementul exprimă un principiu general) A raporta la ceva, a potrivi cu un caz dat sau particular. (Refl. impers.) Era din soiul acel amfibiu... căruia se poate aplica proverbul moldovenesc: «nici cîne, nici ogar». NEGRUZZI, S. I 72. 4. Refl. (Franțuzism) A se dedica, a se consacra. Învățătura la care mai mult se aplică... fu algebra. NEGRUZZI, S. II 152.

APLICA, aplic, vb. I. 1. Tranz. A pune pe (sau peste) ceva un lucru, făcîndu-l să adere, să se prindă, să se întipărească. 2. Tranz. A pune în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica o teorie. A aplica un tratament. ◊ Expr. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. Tranz. A raporta un principiu general la ceva, a potrivi cu un caz dat sau particular. 4. Refl. (Franțuzism) A se dedica, a se consacra. – Fr. appliquer (lat. lit. applicare).

APLICA vb. I. 1. tr. A face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva. 2. tr. A pune în practică; a folosi. ♦ A face, a administra (un tratament medical). 3. tr. A raporta un principiu general la ceva, a compara cu ceva. 4. refl. (Rar) A se dedica, a se consacra. [P.i. aplic. / < fr. appliquer, cf. it. applicare < lat. applicare].

APLICA vb. I. tr. 1. a face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva. 2. a pune în practică. ◊ a administra (un tratament medical). 3. a raporta un principiu general la ceva. II. refl. (rar) a se dedica, a se consacra. (< fr. appliquer, lat. applicare)

A APLICA aplic tranz. 1) (lucruri, piese etc.) A uni pentru a face un corp comun. ~ un sigiliu. 2) (metode, teorii, legi etc.) A pune în practică; a folosi; a întrebuința; a utiliza. 3) (principii generale) A raporta la un caz particular. [Sil. a-pli-] /<fr. appliquer, lat. applicare

aplicà v. a pune un lucru peste altul; 2. a pune în practică, a întrebuința: a aplica o lege; 3. a pune o știință în serviciul alteia: a aplica geografiei astronomia; 4. a se deda: se aplică medicinei.

*aplíc, a -á v. tr. (lat. ápplico, -áre; fr. appliquer. V. aplec). Pun, potrivesc, adaug, lipesc: a aplica uneĭ haĭne o căptușeală, unuĭ zid tencuĭală, un afipt pe zid. Pun: a aplica cuĭva o cataplazmă. Daŭ: a aplica cuĭva un remediŭ, (fig.) o palmă. Întrebuințez: a aplica o procedură. Îndrept: a-țĭ aplica spiritu la studiu naturiĭ. Pun o știință în serviciu alteĭa: a aplica geometriiĭ algebra. V. refl. Mă dedaŭ: a te aplica la o știință, uneĭ științe.

aplicat adj. m., pl. aplicați; f. sg. aplicată, pl. aplicate

aplica (a ~) (desp. a-pli-) vb., ind. prez. 1 sg. aplic, 2 sg. aplici, 3 aplică; conj. prez. 1 sg. să aplic, 3 să aplice

aplica (a ~) (a-pli-) vb., ind. prez. 3 aplică

aplica vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. aplic, 3 sg. și pl. aplică

aplic (aplic un procedeu).

APLICAT adj. v. practic. (Învățământ ~.)

APLICA vb. 1. a folosi, a întrebuința, a utiliza, (rar) a practica. (~ o nouă metodă.) 2. v. administra. 3. a pune. (~ ștampila pe un act.) 4. a prinde, a pune. (Își ~ barbă și mustăți.) 5. v. executa.

APLICA vb. v. consacra, da, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, închina, trage.

aplica vb. v. CONSACRA. DA. DĂRUI. DEDICA. DESTINA. DEVOTA. HĂRĂZI. ÎNCHINA. TRAGE.

APLICA vb. 1. a folosi, a întrebuința, a utiliza, (rar) a practica. (~ o nouă metodă.) 2. a administra, a face. (A ~ cuiva un tratament.) 3. a pune. (~ ștampila pe un act.) 4. a prinde, a pune. (Își ~ barbă și mustăți.) 5. a executa, a îndeplini. (~ o hotărîre judecătorească.)

APLICAT, -Ă (< aplica < fr. appliquer, cf. it., lat. applicare): în sintagma lingvistică aplicată (v.).

aplica, aplic v. i. a participa la un concurs organizat pentru acordarea unei burse sau ocuparea unui post vacant