4 definiții pentru aplicațiune

aplicațiúne sf vz aplicație

APLICAȚIÚNE s.f. v. aplicație.

aplicați(un)e f. 1. punerea în practică, întrebuințare; școală de aplicațiune, alăturată pe lângă o școală mai înaltă (militară sau pedagogică) și menită a completa o instrucțiune profesională; 2. atențiune continuă.

*aplicațiúne f. (lat. applicátio, -ónis). Acțiunea de a aplica. Fig. Atențiune continuă: aplicațiune la studiŭ. Adaptarea uneĭ maxime, a unuĭ precept: aplicațiunea unuĭ principiŭ. Școală de aplicațiune, alăturată pe lîngă alta (militară saŭ pedagogică) p. completarea instrucțiuniĭ profesionale. – Și -áție și -áre.

Intrare: aplicațiune
aplicațiune
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aplicațiune aplicațiunea
plural aplicațiuni aplicațiunile
genitiv-dativ singular aplicațiuni aplicațiunii
plural aplicațiuni aplicațiunilor
vocativ singular
plural