4 definiții pentru aplecăciune

APLECĂCIÚNE s. f. (Înv.) Aplecare. – Din apleca + suf.-(ă)ciune.

aplecăciúne sf [At: ȚICHINDEAL, ap. HEM 1322 / Pl: ~ni / E: apleca + -(ă)ciune] (Înv) 1 Aplecare (3). 2 Plecăciune.

APLECĂCIÚNE s. v. aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

aplecăciúne s. v. APLECARE. APLICAȚIE. APTITUDINE. ATRACȚIE. CHEMARE. DAR. HAR. ÎNCLINARE. ÎNCLINAȚIE. ÎNZESTRARE. PORNIRE. PREDILECȚIE. PREDISPOZIȚIE. PREFERINȚĂ. TALENT. VOCAȚIE.

Intrare: aplecăciune
aplecăciune
substantiv feminin (F107) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aplecăciune aplecăciunea
plural aplecăciuni aplecăciunile
genitiv-dativ singular aplecăciuni aplecăciunii
plural aplecăciuni aplecăciunilor
vocativ singular
plural