4 definiții pentru aplaudac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APLAUDÁC, aplaudaci, s. m. (Fam.; peior.) 1. Persoană care aplaudă în special pe cei ce dețin puterea. 2. Persoană conformistă, obedientă. – Aplauda + suf. -ac.

aplaudác s. m. (peior.) ♦ 1. Persoană care are menirea să aplaude (de obicei pe cei ce dețin puterea) ◊ „Peste tot echipa de aplaudaci (1520) a fost prezentă.” R.l. 6 VI 91 p. 2. ◊ „Îl urăsc din suflet [pe Emil Constantinescu] activiștii pentru că-i jurist, geolog și universitar – deci însumează mai mulți ani de școală decât întregul Comitet Central (fie-i detenția ușoară!). Stârnește urticarie aplaudacilor cu vechime [...] care urăsc tot ce nu le seamănă [...]” R.l. 24 IX 92 p. 1. ♦ 2. Conformist ◊ „Atât de mulți aplaudaci se dau disidenți.” Cuvântul 34/92 p. 5 (din aplauda + -ac; R. Zafiu în Luc. 12/93)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aplaudác (fam.) (a-pla-u-) s. m., pl. aplaudáci


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

aplaudac, aplaudaci, s. m. lingușitor, persoană care aprobă fără discernământ tot ceea ce vine din partea autorităților

Intrare: aplaudac
  • silabație: a-pla-u-dac
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aplaudac
  • aplaudacul
  • aplaudacu‑
plural
  • aplaudaci
  • aplaudacii
genitiv-dativ singular
  • aplaudac
  • aplaudacului
plural
  • aplaudaci
  • aplaudacilor
vocativ singular
  • aplaudacule
  • aplaudace
plural
  • aplaudacilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aplaudac familiar peiorativ

  • 1. Persoană care aplaudă în special pe cei ce dețin puterea.
    surse: DEX '09
  • 2. Persoană conformistă, obedientă.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Aplauda + sufix -ac.
    surse: DEX '09