2 intrări

24 de definiții

aplanáre sf [At: MAIORESCU, D. II, 101 / E: aplana] 1-2 Înlăturare a unui conflict (sau a unei piedici) Si: aplanat1, liniștire, potolire.

APLANÁRE s. f. Acțiunea de a aplana și rezultatul ei. – V. aplana.

APLANÁRE s. f. Acțiunea de a aplana și rezultatul ei. – V. aplana.

APLANÁRE s. f. Acțiunea de a aplana; liniștire, potolire. Aplanarea conflictului.

APLANÁRE s. f. Acțiunea de a aplana; liniștire, potolire.

aplanáre (a-pla-) s. f., g.-d. art. aplanắrii

aplanáre s. f. (sil. -pla-), g.-d. art. aplanării

APLANÁRE s. înlăturare, (rar) pacificare, (fig.) dezamorsare. (~ neînțelegeri.)

APLANÁRE s.f. Acțiunea de a aplana ; potolire, liniștire, îndepărtare. [< aplana].

aplaná vtr [At: ODOBESCU, S. II, 80 / Pzi: -néz / E: fr aplanir] 1-4 A (se) înlătura, cu binele, (o neînțelegere, greutate etc.). 5-6 A (se) netezi calea, înlăturând, prin bună învoială, piedicile ce stau împotriva unei bune înțelegeri între două sau mai multe părți.

APLANÁ, aplanez, vb. I. Tranz. A face să dispară o neînțelegere, un conflict etc. – Din fr. aplanir.

APLANÁ, aplanez, vb. I. Tranz. A face să dispară o neînțelegere, un conflict etc. – Din fr. aplanir.

APLANÁ, aplanez, vb. I. Tranz. (Cu privire la neînțelegeri, conflicte etc.) A înlătura, a face să dispară; a liniști, a potoli.

APLANÁ, aplanez, vb. I. Tranz. A înlătura, a potoli, a liniști o neînțelegere, un conflict etc. – După fr. aplanir.

aplaná (a ~) (a-pla-) vb., ind. prez. 3 aplaneáză

aplaná vb. (sil. -pla-), ind. prez. 1 sg. aplanéz, 3 sg. și pl. aplaneáză

APLANÁ vb. a înlătura, (rar) a pacifica, (fig.) a dezamorsa. (~ un conflict.)

APLANÁ vb. I. tr. A înlătura, a liniști, a potoli (o neînțelegere, un conflict etc.). ♦ A netezi, a nivela (un teren, fundamentul unui drum). [< fr. aplanir].

APLANÁ vb. tr. 1. a înlătura, a potoli (un conflict) 2. a netezi, a nivela (un teren, fundamentul unui drum). (după fr. aplanir)

A APLANÁ ~éz tranz. 1) (conflicte, ciocniri, neînțelegeri etc.) A face să dispară. 2) (terenuri, drumuri etc.) A face să devină neted; a netezi; a nivela; a îndrepta; a egala. [Sil. a-pla-] /<fr. aplanir

aplanà v. 1. a face plan sau oblu, a netezi; 2. fig. a înlătura piedicile.

*aplanéz v. tr. (fr. aplanir, it. appianare). Fac plan, netezesc, nivelez. Fig. Liniștesc, potolesc: a aplana un conflict.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

APLANÁRE s. înlăturare, (rar) pacificáre. (~ unui conflict.)

APLANÁ vb. a înlătura (rar) a pacifica. (~ un conflict.)

Intrare: aplana

Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aplana aplanare aplanat aplanând singular plural
aplanea aplanați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aplanez (să) aplanez aplanam aplanai aplanasem
a II-a (tu) aplanezi (să) aplanezi aplanai aplanași aplanaseși
a III-a (el, ea) aplanea (să) aplaneze aplana aplană aplanase
plural I (noi) aplanăm (să) aplanăm aplanam aplanarăm aplanaserăm, aplanasem*
a II-a (voi) aplanați (să) aplanați aplanați aplanarăți aplanaserăți, aplanaseți*
a III-a (ei, ele) aplanea (să) aplaneze aplanau aplana aplanaseră
Intrare: aplanare

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aplanare aplanarea
plural aplanări aplanările
genitiv-dativ singular aplanări aplanării
plural aplanări aplanărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)