aperceptiv, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr aperceptif] 1 Care posedă facultatea apercepției. 2 Referitor la apercepție. 3 (Îs) Organul intelectual ~ Fondul vechi sufletesc prin care se percepe și se asimilează o idee nouă. 4 (Îs) Pregătire ~ă Momentul unei lecții, în care se face apel la cunoștințele anterioare, pentru asimilarea unei lecții noi. 5 (Îs) Fond ~ Totalul cunoștințelor asimilate de cineva, de care se leagă datele noi.

*APERCEPTIV adj. 🦉 Care are facultatea de a apercepe [fr.].

APERCEPTIV, -Ă, aperceptivi, -e, adj. (Azi rar) Care se referă la apercepție, de apercepție. Cunoștințe aperceptive = cunoștințe căpătate cu ajutorul apercepției. Vedem că avem a face cu o adevărată mișcare culturală, care ar fi avut un efect colosal... dacă n-ar fi fost mai multe pricini împiedicătoare. Prima... lipsa unei mase de cunoștințe aperceptive. IBRĂILEANU, SP. OR. 7.

APERCEPTIV, -Ă, aperceptivi, -e, adj. Care se referă la apercepție, de apercepție. ◊ Cunoștințe aperceptive = cunoștințe căpătate cu ajutorul apercepției. – Fr. aperceptif.

APERCEPTIV, -Ă adj. Referitor la apercepție, de apercepție; obținut cu ajutorul apercepției. [Cf. fr. aperceptif].

APERCEPTIV, -Ă adj. referitor la apercepție; care aparține apercepției. (< fr. aperceptif)

APERCEPTIV ~ă (~i, ~e) Care ține de apercepție; propriu apercepției. /<fr. aperceptif

aperceptiv adj. m., pl. aperceptivi; f. aperceptivă, pl. aperceptive

aperceptiv adj. m., pl. aperceptivi; f. aperceptivă, pl. aperceptive

aperceptiv adj. → perceptiv