2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apercepere sf [At: DA / Pl: ~ri / E: apercepe] Apercepție.

apercepe [At: DA / Pzi: ~cep / E: ger apperzipieren] 1 vr (Flz; înv; d. suflet, în metafizică) A se cunoaște, a se percepe imediat prin conștiință. 2-3 vtr (Psh) A (se) percepe clar, activ, cu atenție, un fenomen sufletesc.

APERCÉPE vb. III. tr. A percepe, a asimila. ♦ A percepe clar, cu atenție (un fenomen psihic). [P.i. apercép, var. apercepa vb. I. / < germ. appercipieren].

APERCÉPE vb. tr. a percepe, a asimila. (după germ. apperzipieren)

*apercép, -út, a -cépe v. tr. (după fr. apercevoir, a zări, d. lat. ad, la, și percípere, a percepe, a pricepe). Pricep, prind cu mintea (o ideĭe).

*apercepțiúne f. (fr. aperception). Facultatea de a apercepe. – Și -épție și -épere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apercépe vb., ind. prez. 1 sg. 3 pl. apercép; conj. prez. 3 sg. și pl. aperceápă


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

apercépe (-p, -pút), vb. – A percepe. Termen filozofic, creat pe baza germ. appercipieren, fr. aperception. Îl găsim pentru prima dată la Duiliu Zamfirescu (idei apercepute). – Der. apercepți(un)e, s. f.; aperceptiv, adj.

Intrare: apercepere
apercepere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apercepere
  • aperceperea
plural
  • aperceperi
  • aperceperile
genitiv-dativ singular
  • aperceperi
  • aperceperii
plural
  • aperceperi
  • aperceperilor
vocativ singular
plural
Intrare: apercepe
verb (VT602)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • apercepe
  • apercepere
  • aperceput
  • aperceputu‑
  • apercepând
  • apercepându‑
singular plural
  • apercepe
  • apercepeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • apercep
(să)
  • apercep
  • apercepeam
  • apercepui
  • apercepusem
a II-a (tu)
  • apercepi
(să)
  • apercepi
  • apercepeai
  • apercepuși
  • apercepuseși
a III-a (el, ea)
  • apercepe
(să)
  • apercea
  • apercepea
  • apercepu
  • apercepuse
plural I (noi)
  • apercepem
(să)
  • apercepem
  • apercepeam
  • apercepurăm
  • apercepuserăm
  • apercepusem
a II-a (voi)
  • apercepeți
(să)
  • apercepeți
  • apercepeați
  • apercepurăți
  • apercepuserăți
  • apercepuseți
a III-a (ei, ele)
  • apercep
(să)
  • apercea
  • apercepeau
  • apercepu
  • apercepuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)