3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apelpisít, ~ă [At: ALECSANDRI, ap. HEM 1299 / Pl: ~iți, ~e / E: apelpisi] 1 a Adus la disperare. 2 a Scos din sărite. 3 smf, a (Persoană) care nu se mai poate controla. 4 a (Fig) Neobișnuit.

APELPISÍT, -Ă, apelpisiți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) (Om) deznădăjduit, disperat, exasperat, care nu se mai poate stăpâni. – Din apelpisi (înv. „a deznădăjdui” < ngr.).

APELPISÍT, -Ă, apelpisiți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) (Om) deznădăjduit, desperat, exasperat, care nu se mai poate stăpâni. – Din apelpisi (înv. „a deznădăjdui” < ngr.).

APELPISÍT, -Ă, apelpisiți, -te, adj. (învechit) Ajuns la marginile răbdării, exasperat, scos din sărite. Mița (apelpisită): Nu mai voi să știu de nimic. Să vie oricine... voi scandal... voi să mor! CARAGIALE, O. I 201. ♦ Smintit, nebun. ◊ (Substantivat) De-i face un pas mai mult, trag clopoțelul să vie slugile, și te leg butuc, ca pe un apelpisit. ALECSANDRI. T. 1280.

APELPISÍT, -Ă, apelpisiți, -te, adj. (Înv.) Deznădăjduit; scos din sărite, exasperat. ♦ (Adesea substantivat) Nebun. – Participiul lui apelpisi (ieșit din uz).

apelpisit a. 1. (ironic) desperat; 2. fig. faimos, extraordinar: costum apelpisit; 3. turbat, furios: te leg butuc ca pe un apelpisit AL. [Gr. mod.].

*apelpisít, -ă adj. și s. Fam. Desperat, turbat: umbla ca un apelpisit. Turbat, grozav, extraordinar: un vin apelpisit. Adv. Apelpisit de bun.

apelpisi [At: DA / V: apil~ / Pzi: ~sesc / E: ngr ὰπελπίζω] 1-2 vtr (f) A dispera (sau a aduce la disperare pe cineva). 3 vr A deznădăjdui.

*apelpisésc v. tr. (ngr. apelpizo, aor. apélpisa). Fam. Aduc la desperare, scot din răbdărĭ. V. refl. M’am apelpisit cu pretențiunile lui! V. afanisesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

apelpisít (înv.) adj. m., s. m., pl. apelpisíți; adj. f., s. f. apelpisítă, pl. apelpisíte

apelpisít adj. m., s. m., pl. apelpisíți; f. sg. apelpisítă, pl. apelpisíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APELPISÍT adj. v. desperat, deznădăjduit.

apelpisit adj. v. DESPERAT. DEZNĂDĂJDUIT.

APELPISÍ vb. v. despera, deznădăjdui, exaspera.

apelpisi vb. v. DESPERA. DEZNĂDĂJDUI. EXASPERA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

apelpisí (-sésc, -ít), vb. – A exaspera, a scoate din fire. – Mr. apelpisire. Ngr. ἀπελπίζω aorist ἀπέλπισα „a dispera”, de la ἐλπίδα „speranță” (Gáldi 149). – Der. apelpisie, s. f. (exasperare); apelpisit, s. m. (prost, neghiob).

Intrare: apelpisit (adj.)
apelpisit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apelpisit
  • apelpisitul
  • apelpisitu‑
  • apelpisi
  • apelpisita
plural
  • apelpisiți
  • apelpisiții
  • apelpisite
  • apelpisitele
genitiv-dativ singular
  • apelpisit
  • apelpisitului
  • apelpisite
  • apelpisitei
plural
  • apelpisiți
  • apelpisiților
  • apelpisite
  • apelpisitelor
vocativ singular
plural
Intrare: apelpisit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apelpisit
  • apelpisitul
  • apelpisitu‑
plural
  • apelpisiți
  • apelpisiții
genitiv-dativ singular
  • apelpisit
  • apelpisitului
plural
  • apelpisiți
  • apelpisiților
vocativ singular
  • apelpisitule
  • apelpisite
plural
  • apelpisiților
Intrare: apelpisi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • apelpisi
  • apelpisire
  • apelpisit
  • apelpisitu‑
  • apelpisind
  • apelpisindu‑
singular plural
  • apelpisește
  • apelpisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • apelpisesc
(să)
  • apelpisesc
  • apelpiseam
  • apelpisii
  • apelpisisem
a II-a (tu)
  • apelpisești
(să)
  • apelpisești
  • apelpiseai
  • apelpisiși
  • apelpisiseși
a III-a (el, ea)
  • apelpisește
(să)
  • apelpisească
  • apelpisea
  • apelpisi
  • apelpisise
plural I (noi)
  • apelpisim
(să)
  • apelpisim
  • apelpiseam
  • apelpisirăm
  • apelpisiserăm
  • apelpisisem
a II-a (voi)
  • apelpisiți
(să)
  • apelpisiți
  • apelpiseați
  • apelpisirăți
  • apelpisiserăți
  • apelpisiseți
a III-a (ei, ele)
  • apelpisesc
(să)
  • apelpisească
  • apelpiseau
  • apelpisi
  • apelpisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

apelpisit, -ă apelpisit (2) apelpisită

etimologie:

  • apelpisi (învechit „a deznădăjdui” din limba neogreacă).
    surse: DEX '09 DEX '98