2 intrări

32 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APARÉNT, -Ă, aparenți, -te, adj. 1. Care este altfel decât pare la prima vedere, care este doar în aparență așa cum se arată. Liniște aparentă. ♦ (Adverbial) În aparență. 2. (Franțuzism) Care apare cu claritate (privirii, minții). ◊ Cărămidă aparentă = cărămidă specială destinată zidirii unor fațade care nu se acoperă cu tencuială. – Din fr. apparent, lat. apparens, -ntis.

APARÉNȚĂ, aparențe, s. f. Înfățișare exterioară (și adesea neconformă cu realitatea) a cuiva sau a ceva. ◊ Loc. adv. În aparență = după exterior, la prima vedere. ◊ Expr. A salva aparențele = a reuși să dea unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă o realitate neplăcută. – Din fr. apparence, lat. apparentia.

APARÉNȚĂ, aparențe, s. f. Înfățișare exterioară (și adesea neconformă cu realitatea) a cuiva sau a ceva. ◊ Loc. adv. În aparență = după exterior, la prima vedere. ◊ Expr. A salva aparențele = a reuși să dea unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă o realitate neplăcută. – Din fr. apparence, lat. apparentia.

aparént, ~ă [At: CULIANU, C. 164 / V: (înv) ~rínte / Pl: ~nți, ~e / E: fr apparent] 1 a Care se vede. 2 a (Îs) Cărămidă ~ă Cărămidă specială destinată decorării interioare a pereților sau zidirii unor fațade care nu se acoperă cu tencuială. 3 a (Spc; jur; îs) Servitute ~ Servitute care se arată (de la prima vedere) prin locuri vizibile (uși, ferestre etc.). 4 a Care este altfel decât apare la prima vedere. 5 av În aparență.

aparență sf [At: VARLAAM, C. II, 58 / V: (înv) ~rință / Pl: ~țe / E: fr apparence] 1-2 Fel în care cineva sau ceva se arată în exterior sau pe dinafară Si: înfățișare, față. 3 (Îe) A salva ~țele A nu lăsa să se (între)vadă nimic, din cele ce ar putea dezvălui un rău. 4 Înfățișare înșelătoare, care ascunde adevărata natură (a lucrurilor sau a persoanelor). 5 (Îlav) În ~ Pe cât pare la prima vedere, la o cercetare superficială.

aparință sf vz aparență

APARÉNT, -Ă, aparenți, -te, adj. 1. Care este altfel decât pare la prima vedere, care este doar în aparență așa cum se arată. Liniște aparentă. ♦ (Adverbial) în aparență. 2. (Franțuzism) Care apare cu claritate (privirii, minții). ◊ Cărămidă aparentă = cărămidă specială destinată zidirii unor fațade care nu se acoperă cu tencuială. – Din fr. apparent, lat. apparens, -ntis.

APARÉNT, -Ă, aparenți, -te, adj. 1. (în opoziție cu real) Nereal, imaginar. V. înșelător, fals. Liniște aparentă. ◊ (Adverbial) În aparență. Aparent, ai dreptate. 2. (În opoziție cu ascuns, invizibil) Care apare, se vede, iese la iveală; evident, vizibil. Afecțiunile cardiace nu sînt întotdeauna aparente. ◊ În Iași... agitațiunea era mai aparentă, se lucra mai pe față. GHICA, S. 153. ◊ Cărămidă aparentă = cărămidă fină, de culoare uniformă, care rămîne netencuită și se întrebuințează la zidăriile fațadelor.

APARÉNȚĂ, aparențe, s. f. Manifestarea esenței obiectelor și a fenomenelor în caracterele accesibile în mod nemijlocit percepției senzoriale; partea exterioară, vizibilă, a unui lucru, a unei ființe sau a unui fenomen; înfățișare, față. Aparențele înșală adeseori.Loc. adv. În aparență = judecînd după exterior. ◊ Expr. A salva aparențele = a da unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă un rău lăuntric. Deși era mîniat pe el, îi zîmbea, căutînd să salveze aparențele.

APARÉNT, -Ă, aparenți, -te, adj. 1. Nereal, imaginar. Liniște aparentă. ♦ (Adverbial) În aparență. 2. (Rar) Care se vede; vădit, vizibil, evident. În Iași [în 1848]... agitațiunea era mai aparentă (GHICA). ◊ Cărămidă aparentă = cărămidă de calitate superioară, care nu este tencuită sau acoperită cu alt material la alcătuirea unei zidării. – Fr. apparent (lat. lit. apparens, -ntis).

APARÉNȚĂ, aparențe, s. f. Înfățișare exterioară, vizibilă și adeseori înșelătoare a unui lucru, a unei ființe sau a unui fenomen. ◊ Loc. adv. În aparență = judecând după exterior, la prima vedere. ◊ Expr. A salva aparențele = a da unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă un rău lăuntric. – Fr. apparence (lat. lit. apparentia).

APARÉNT adj. 1. Nereal, imaginar; fals. 2. Evident, vizibil. ◊ Cărămidă aparentă = cărămidă fină, de culoare uniformă, care rămâne netencuită și este folosită la fațade. // adv. În aparență. [Cf. fr. apparent, lat. apparens].

APARÉNȚĂ s.f. Ceea ce pare pe din afară; înfățișare, manifestare exterioară evidentă a lucrurilor. ◊ În aparență = judecând după exterior; a salva aparențele = a da (unui lucru, unei situații) o înfățișare care să ascundă o defecțiune internă. [Var. (înv.) aparință s.f. / cf. fr. apparence, it. apparenza, lat. t. apparentia].

APARÍNȚĂ s.f. v. aparență.

APARÉNT, -Ă I. adj. 1. nereal, imaginar; fals. 2. evident, vizibil. II. adv. în aparență. (< fr. apparent, lat. apparens)

APARÉNȚĂ s. f. înfățișare, manifestare exterioară evidentă, uneori înșelătoare. ♦ în ~ = la prima vedere. (< fr. apparence, lat. apparentia)

APARÉNT2 ~tă (~ți, ~te) Care pare altfel decât este în realitate. /<fr. apparent, lat. apparens, ~ntis

APARÉNT1 adv. În aparență. /<fr. apparent, lat. apparens, ~ntis

APARÉNȚĂ ~e f. Înfățișare exterioară înșelătoare a unui lucru. ◊ În ~ judecând după exterior. A salva ~ele a da unei situații un aspect agreabil pentru a ascunde esența neplăcută. După toate ~ele după cum pare. [G.-D. aparenței] /<fr. apparence, lat. apparentia

aparent a. 1. ce apare, ce bate la ochi: vizibil, evident; 2. care nu e real: mișcarea aparentă â soarelui.

aparență f. ceea ce-i aparent: aparențele sunt înșelătoare; în aparență, judecând după exterior.

*aparént, -ă adj. (lat. appárrens, -éntis; fr. apparent. V. trans-parent). Care apare, vizibil, care ĭese la iveală: persoană aparentă. Ireal, care pare fără să fie: mișcarea aparentă a soarelui.

*aparénță f., pl. e (lat. apparentia, fr. apparence). Înfățișare, calitatea de a fi aparent (distins): om cu aparență, om fără aparență. Înfățișare falsă, părere, irealitate: toate acestea-s numaĭ aparențe. A salva aparențele, a acoperi față de lume ceĭa ce nu vreĭ să apară. În aparență, după cum se pare, după înfățișare: lucru ușor în aparență, dar greŭ în realitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aparént adj. m., pl. aparénți; f. aparéntă, pl. aparénte

aparénță s. f., g.-d. art. aparénței; pl. aparénțe

aparént adj. m., pl. aparénți; f. sg. aparéntă, pl. aparénte

aparénță s. f., g.-d. art. aparénței; pl. aparénțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APARÉNT adj. (rar) părelnic, (înv. și reg.) părut. (Liniște ~.)

APARÉNȚĂ s. (înv.) părere, părut. (Ceea ce vezi e doar o ~.)

APARENT adj. (rar) părelnic, (înv. și reg.) părut. (Liniște ~.)

APARENȚĂ s. (înv.) părere, părut. (Ceea ce vezi e doar o ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DECIPIMUR SPECIE RECTI (lat.) aparența frumoasă înșală – Horațiu, „Ars poetica”, 25.

Intrare: aparent
aparent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aparent
  • aparentul
  • aparentu‑
  • aparentă
  • aparenta
plural
  • aparenți
  • aparenții
  • aparente
  • aparentele
genitiv-dativ singular
  • aparent
  • aparentului
  • aparente
  • aparentei
plural
  • aparenți
  • aparenților
  • aparente
  • aparentelor
vocativ singular
plural
Intrare: aparență
aparență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aparență
  • aparența
plural
  • aparențe
  • aparențele
genitiv-dativ singular
  • aparențe
  • aparenței
plural
  • aparențe
  • aparențelor
vocativ singular
plural
aparință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aparință
  • aparința
plural
  • aparințe
  • aparințele
genitiv-dativ singular
  • aparințe
  • aparinței
plural
  • aparințe
  • aparințelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aparent

  • 1. Care este altfel decât pare la prima vedere, care este doar în aparență așa cum se arată.
    exemple
    • Liniște aparentă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. franțuzism Care apare cu claritate (privirii, minții).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: evident vizibil vădit 2 exemple
    exemple
    • Afecțiunile cardiace nu sunt întotdeauna aparente.
      surse: DLRLC
    • În Iași... agitațiunea era mai aparentă, se lucra mai pe față. GHICA, S. 153.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Cărămidă aparentă = cărămidă specială destinată zidirii unor fațade care nu se acoperă cu tencuială.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

aparență aparință

  • 1. Înfățișare exterioară (și adesea neconformă cu realitatea) a cuiva sau a ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: față părere părut înfățișare un exemplu
    exemple
    • Aparențele înșală adeseori.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială În aparență = după exterior, la prima vedere.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.2. expresie A salva aparențele = a reuși să dea unui lucru, unei situații etc. o înfățișare care să ascundă o realitate neplăcută.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Deși era mâniat pe el, îi zâmbea, căutând să salveze aparențele.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie După toate aparențele = după cum pare.
      surse: NODEX

etimologie: