3 intrări

60 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APAR, apari, s. m. (Rar) Cel care vindea apă (aducând-o cu sacaua). – Apă + suf. -ar.

apar sm [At: CANTEMIR, IST. 259 / Pl: ~i / E: apă + -ar] 1 (Mol) Persoană care cară apă. 2 (Mol) Persoană care vinde apă Si: sacagiu. 3 (Îvr) Constelație așezată între zodia țapului și a peștelui. 4 (Îvr) Corăbier.

APAR sm. 1 Cel ce aduce, cel ce vinde apă (🖼 151) 2 Corăbier 3 💫 Vărsătorul (constelație) (HASD.) [lat. aquarius].

APAR, apari, s. m. (Rar) cel care vindea apă (aducând-o cu sacaua). – Apă + suf. -ar.

APAR, apari, s. m. (Rar) Cel care vinde apă din casă în casă (de obicei aducînd-o cu sacaua). V. sacagiu. Șahîn e un apar scurt, gros, cu mînile lungi. SADOVEANU, O. I 202.

APAR, apari, s. m. (Rar) Cel care vindea apă (aducînd-o cu sacaua). V. sacagiu. – Din apă + suf. -ar.

1) apár m. (d. apă). Mold. Aducător de apă cu cofele saŭ cu căldările. (Celebriĭ aparĭ din Iașĭ aŭ dispărut începînd din anu 1911, cînd s’a adus pe țevĭ apa de la Timișeștĭ). Vechĭ. Corăbier. Astr. Vărsătoru (lat. aquarius), o constelațiune. V. sacagiŭ.

*2) apár, apărút, a apăreá v. intr. (lat. apparére. V. par 3). Mă arat: luna apare de după deal. Ĭes de supt tipar, îs publicat: a apărut o carte. Fig. Mă manifest: mila îĭ apare în toate acțiunile. – Fals va apáre îld. va apărea.

APARE vb. III v. apărea.

APĂRA, apăr, vb. I. Tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraș etc.; a menține o poziție prin luptă. ♦ Refl. A se împotrivi unui atac, unei acțiuni ostile. 2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti. 3. A susține pe cineva sau ceva, respingând obiecțiile aduse; a pleda cauza cuiva înaintea justiției. ♦ Refl. A aduce în sprijinul său argumentele necesare spre a dovedi că este pe nedrept învinuit. – Lat. aparare „a pregăti, a dispune”.

APĂRA, apăr, vb. I. Tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraș etc.; a menține o poziție prin luptă. ♦ Refl. A se împotrivi unui atac, unei acțiuni ostile. 2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti. 3. A susține pe cineva sau ceva, respingând obiecțiile aduse; a pleda cauza cuiva înaintea justiției. ♦ Refl. A aduce în sprijinul său argumentele necesare spre a dovedi că este pe nedrept învinuit. – Lat. aparare „a pregăti, a dispune”.

APĂREA, apar, vb. II. Intranz. 1. A se arăta în fața cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naștere. ♦ A se arăta (cuiva) sub o anumită înfățișare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect. 2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. [Var.: apare vb. III] – Din lat. apparere (după părea).

apare sf [At: DOSOFTEI, ap. HEM 1294 / Pl: ~pări / E: lat aqualis, -em] (Înv) Vas în care se ține apă.

apăra [At: COD. VOR. 63/3 / Pzi: apăr / E: lat apparare] 1-2 vtr (Îrg) A (se) opri. 3-4 vtr A (se) respinge. 5-6 vtr A împiedica o acțiune. 7-8 vtr (Spc; păs; d. oi, vaci, cai etc.) A (se) abate de la un drum greșit. 9-10 vtr A se îndepărta de un loc îngrădit, apropiindu-se de locul unde se află păzitorii. 11 vt (Pex; înv; d. oameni) A încerca să determini pe cineva să se răzgândească. 12-13 vtr A (se) sfătui. 14-15 vtr (Fig; înv) A refuza ceva cuiva. 16 vr A se retrage. 17 vr A se da înapoi de la ceva. 18 vr A nu consimți. 19 vr A nu accepta. 20 vr (Jur; spc; înv) A refuza o tutelă. 21 vr A pretexta. 22-23 vr A evita ceva (sau pe cineva). 24-26 vtr(a) A(-și) garanta siguranța personală (sau avutul) prin ferire de o primejdie, prin adăpostire împotriva ploii, vântului, frigului etc., prin împotrivire la un atac. 27-28 vtr(a) (Fig) A (se) proteja. 29-30 vtr (Fig) A susține. 31-32 vtr (d. Dumnezeu) A ocroti. 33 (Pfm; îe) Doamne-apără! Cu nici un preț. 34 (Îae; euf) Dracul. 35-36 vir A (se) dezvinovăți. 37 vt (Jur; spc) A pleda înaintea instanțelor judecătorești o cauză. 38 vi A face o mișcare bruscă (în fața unei primejdii) Cf a para.

apărea vi [At: ALECSANDRI, P. III, 3 / V: (nrc) apare / Pzi: apar / E: lat. appareo, -ere] 1 (Îoc dispărea) A deveni vizibil. 2 A se ivi brusc. 3 A lua naștere. 4 A părea. 5 A ieși în evidență. 6 (Spc; d. publicații) A ieși de sub tipar.

APĂRA (apăr) I. vb. tr. 1 A sări în ajutorul cuiva pentru a-i da ajutor, pentru a-i scăpa viața; proverb: apără-mă de găini, că de cîini nu mă tem, se zice despre cei voinicoși, dar fricoși 2 A păzi de o primejdie, a feri: paratrăznetul apără casele în timp de furtună; Dumnezeu să vă apere de cele rele (CRG.) 3 Doamne-apără! a) să (ne) ferească Dumnezeu; b) nici de cum, cu nici un preț; c) eufemism pentru Necuratul: eu de-aș fi femeie, nu l-aș lua, Doamne-apără! (PAMF.); o fi Doamne-apără! să ne facem cruce și să zicem: feri-ne, Doamne! (RET.) 4 A ocroti, a lua sub ocrotirea sa, a nu lăsa pe cineva să vorbească rău de altul: își apără mereu neamul 5 A susține împotriva cuiva o părere, etc.: sînt dator să-mi apăr ideile 6 ⚖️ A asista pe cineva dinaintea judecății: avocatul m’a apărat bine 7 ⚖️ ~ un proces, a căuta să arate dinaintea tribunalului dreptatea unei cauze 8 A opri de la un lucru, a împiedica pe cineva să facă ceva: boierii toți îl apăra de acea cale să nu se ducă den țară și den domnie (N.-COST.) 9 A pune piedici la ceva să nu se îndeplinească: multă vreme s’au frămîntat acest lucru în sfat și cîțiva pre atunce apăra acest lucru să nu fie (M.-COST.) 10 A îndepărta de la ceva: de la toată calea vicleană au apărat picioarele meale (DOS.) 11 A refuza: nu i-au apărat craiul ajutoriul său (N.-COST.). II. vb. refl. 1 A lupta pentru a înlătura loviturile cuiva, pentru a-și scăpa viața 2 🎖️ A se lupta în războiu împotriva dușmanului 3 A se păzi de cineva, de ceva, a se feri: igiena ne învață cum să ne apărăm de boale; proverb: apără-mă de prieteni, că de dușmani mă apăr singur 4 ⚖️ A căuta să se desvinovățească: el se apăra... că nu știe la sufletul său nimic (ISP.) 5 A se împotrivi, a nu consimți la ceva: el apărîndu-se să nu fie și vrînd să fugă noaptea, ei l-au păzit să nu fugă! (MUST.) 6 A fi scutit: pot să se apere de tutelă persoanele care fac parte din cler (COD.-CIV.) [lat. *apparare < parare].

APĂRAT I. adj. p. APĂRA contr. 👉 NEAPĂRAT. II. sbst. 1 = APĂRARE 2 Mustrare (PS.-SCH.) 3 Trans. (HASD.) 🌳 Pășune, pădure oprită.

*APĂREA, *APARE (-ar) vb. intr. 1 A se arăta, a se ivi, a veni: oriunde mă duc, îmi apare în cale 2 A ieși la lumină, a se vedea: acum... ambițiunile mici apar mai mult la suprafață (I.-GH.) 3 A se arăta subt o anumită înfățișare: lucrurile acestea îmi apar ca o pedeapsă pentru păcatele trecute 4 Spec. A ieși la lumină (despre ceva tipărit), a se publica: cartea n’a apărut încă [fr. apparaître, refăcut după părea].

APĂREA, apar, vb. II. Intranz. 1. A se arăta în fața cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naștere. ♦ A se arăta (cuiva) sub o anumită înfățișare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect. 2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. [Var.: apare vb. III.] – Din lat. apparere (după părea).

APĂRA, apăr, vb. I. 1. Tranz. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «împotriva» și indicînd pe agresor) A interveni cu fapta în ajutorul cuiva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile; a proteja (pe cineva) printr-o intervenție promptă. Să fim cu băgare de seamă, să ne apărăm șantierul, hidrocentrala, ea este plinea și viața noastră. JIANU, C. 373. S-a împlinit vorba ceea: apără-mă de găini, că de cîni nu mă tem! CREANGĂ, P. 188. ◊ (Complementul este un abstract) Alexandru cel Mare... apără vitejește independența. BĂLCESCU, O. II 13. ♦ (Cu privire la patrie, un oraș etc.) A păzi, respingînd atacul armat al inamicului; a menține, prin luptă, o poziție. Cînd țara s-o aperi îți cere, Pe gînduri o clipă nu sta, Tu viață îi dai și putere, Tu gloria ei vei purta. CORBEA, A. 75. ◊ Refl. A se împotrivi unui atac, a-i rezista; a se feri de... Au venit... și m-au lovit; m-am apărat cît am putut. SADOVEANU, N. F. 71. Care-i vedea-o că se apără [de albină] cu năframa, să știi că aceea este fata împăratului. CREANGĂ, P. 271. Ea se apără c-o mînă, Insă totuși lui se lasă. EMINESCU, O. I 67. Cei mai juni se apărau cu turbare. NEGRUZZI, S. I 152. 2. Tranz. A pune la adăpost (de o primejdie, de frig, de ploaie etc.), a proteja, a feri, a ocroti. Socot că domnul inginer nu-și închipuie c-am fugit de la Pașcani... ca să-mi apăr viața. SADOVEANU, N. F. 185. Eu? îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul... EMINESCU, O. I 147. ◊ Expr. Doamne-apără! = cu nici un preț! o dată cu capul! Eu, de-aș fi femeie, nu l-aș lua, doamne-apără! NEGRUZZI, S. III 65. 3. Tranz. A interveni prin viu grai sau în scris în sprijinul cuiva (combătînd învinuirile care i se aduc). ♦ (Cu privire la împricinați sau la un proces) A pleda înaintea justiției cauza cuiva. Avocatul care-mi apărase procesul... nu-mi dăduse vești tocmai bune. SADOVEANU, O. VIII 16. Te-am apărat din oficiu, dar cît puteam să te apăr?... Procesul n-a durat mult. SAHIA, N. 83. ◊ Refl. A se dezvinovăți de anumite învinuiri sau bănuieli. Ce-ai strigat, mă, tu, guleratul ăla?...Eu, nimic! s-a apărat acesta. PAS, L. I 59. Cine se știe cu musca pe căciulă se apără.Fig. N-aveți de ce-mi mulțămi, s-a apărat uncheșul meu. SADOVEANU, N. F. 14. 4. Tranz. (Cu privire la o idee sau la un punct de vedere) A susține, respingînd obiecțiile aduse împotrivă. Stalin a apărat leninismul de numeroși dușmani și, în noile condiții istorice, a dezvoltat și îmbogățit învățătura lui Lenin. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 16. 5. Refl. (Rar) A ocoli, a evita (ceva sau pe cineva). Ce, pentru că o datorie... e anevoioasă, sîntem oare în drept a ne apăra de dinsa? BĂLCESCU, O. II 228.

APĂREA, apar, vb. II. Intranz. (în opoziție cu dispărea) 1. A se oferi vederii, a se ivi, a se arăta. Pe botul gros al lui Colțun apărură picături mari de sînge. SADOVEANU, N. F. 34. Cazaci Dibaci... Dispar, Și iar Apar Pe stînci. MACEDONSKI, O. I 172. Iată că în sala mare Un străin deodat-apare, Tînăr, mîndru, nalt, frumos, ALECSANDRI, O. 130. ◊ A se dezvălui ca... În toate țările lumii comuniștii apar tot mai mult în fața maselor populare ca adevărați patrioți, ca singura speranță a patriei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 337, 1/1. ♦ (Rar) A părea. Dădaca îmi apărea oarecum comică. SADOVEANU, N. F. 133. 2. A lua naștere. A apărut și se dezvoltă o ordine socială nouă, socialistă, care se bazează pe muncă, pe libertatea și independența popoarelor, pe pace între popoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2614. 8. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. Poemul «Vladimir Ilici Lenin» [de Maiakovski], unul din cele mai iubite de cititori, a fost editat în 20 de limbi și a apărut în 35 de ediții. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2714. – Variantă: (nerecomandabil) apare vb. III.

APĂRA, apăr, vb. I. Tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraș etc., respingînd atacul armat al inamicului; a menține o poziție prin luptă. Eu merg să apăr cetatea (ALECSANDRI). ♦ Refl. A se împotrivi unui atac; a se feri de... M-au lovit; m-am apărat cît am putut (SADOVEANU). 2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti. Eu ? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul (EMINESCU). 3. A susține pe cineva sau ceva, respingînd obiecțiile aduse împotrivă; a pleda o cauză înaintea justiției. ♦ Refl. A se dezvinovăți. – Lat. apparare „a pregăti, a dispune”.

APĂREA, apar, vb. II. Intranz. 1. A se arăta, a se ivi; a lua naștere. ♦ A părea. 2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. – Lat. lit. apparere (după părea).

APĂREA vb. II. intr. 1. A se ivi, a lua naștere. ♦ A părea. 2. A ieși de sub tipar. [< lat. apparere, după părea].

A SE APĂRA mă apăr intranz. A-și demonstra nevinovăția, aducând argumentele necesare. /<fr. apparare

A APĂRA apăr tranz. 1) (cauze, argumente etc.) A susține acordând ajutor împotriva unei acțiuni ostile. 2) A avea în pază; a lua sub ocrotire; a ocroti; a proteja; a supraveghea; a veghea; a păzi. 3) A pune la adăpost; a feri; a păzi. ~ de înghețuri. 4) A menține prin luptă. ~ o cetate. 5) A susține în fața unei instanțe judecătorești. 6) fig. A susține respingând obiecțiile aduse. ~ o cauză. ~ o idee. 7) sport A feri de atacurile adversarului. /<lat. apparare

A APĂREA apar intranz. 1) A-și face brusc apariția; a se lăsa văzut pe neașteptate; a se ivi; a se arăta; a se isca. 2) A lua naștere. Astfel a apărut lumea vegetală. 3) (despre publicații) A ieși de sub tipar. /<lat. apparere

apărà v. 1. a păzi de un atac: a apăra patria, vieața; 2. a scuti, a feri de: a apăra de muște, de vânt; 3. a pleda în favorul cuiva: a apăra pe un acuzat; 4. a întâmpina, a înlătura: a ne apăra de o lovitură, de o învinuire. [Lat. APPARARE, a face preparative de apărare].

*ápăr, a v. tr. (lat. ápparo, -áre, prepar. V. parez, cumpăr.Apăr, aperĭ, apără; să apăr, să aperĭ, să apere). Vechĭ. Opresc, interzic. Azĭ. Susțin contra unuĭ atac: a apăra țara. Păzesc, feresc: a apăra oile de lupĭ. Pledez pentru cineva: a apăra un acuzat. V. refl. Opun rezistență, lovesc ca să nu fiŭ învins: a te apăra de dușmanĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

apăra (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. apăr, 2 sg. aperi, 3 apără, conj. prez. 1 sg. apăr, 3 apere

apărea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. apar, 2 sg. apari, 3 sg. apare, viit. 1 sg. voi apărea; conj. prez. 1 sg. să apar, 3 să apară; cond. prez. 1 sg. aș apărea; imper. 2 sg. afirm. apari, neg. nu apărea/(în tempo rapid) n-apărea; ger. apărând; part. apărut

apăra (a ~) vb., ind. prez. 3 apără

apărea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. apar, 2 sg. apari, 1 pl. apărem, viit. 3 sg. va apărea; conj. prez. 3 să apară; cond. prez. 3 ar apărea; ger. apărând; part. apărut

apăra vb., ind. prez. 1 sg. apăr, 3 sg. și pl. apără, 1 pl. apărăm

apărea vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. apar, 3 sg. apare, 1 pl. apărem; conj. prez. 3 sg. și pl. apară; part. apărut

apare (= apărea) vb. (folosit la inf., la ind. prez. pers. 1 și 2 pl. și imper. pers. 2 pl.)

apărea (ind. prez. 1 pl. apărem, viitor va apărea)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

APĂRA vb. 1. a feri, a ocroti, a păzi, a proteja, (livr.) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (înv. și pop.) a oblădui, (înv. și reg.) a ocoli, (înv.) a veghea, (fig.) a acoperi. (Să-i ~ de primejdie.) 2. (grecism înv.) a (se) diafendisi. (Se ~ împotriva dușmanului.) 3. (înv. și pop.) a ține. (A ~ multă vreme cetatea.) 4. (JUR.) (înv.) a sprijini. (L-a ~ în proces.) 5. v. pleda. 6. v. dezvinovăți.

APĂRA vb. v. evita, feri, împiedica, îndepărta, înlătura, ocoli, opri, preîntâmpina, preveni, refuza, respinge, reține.

APĂREA vb. 1. a se arăta, a se ivi, a se vedea, a se zări, (italienism înv.) a spunta. (Nu ~ cu săptămânile la bibliotecă.) 2. a se arăta, a se ivi, a pica, (înv. și reg.) a se scociorî, (înv.) a se sfeti. (Atunci a ~ și el.) 3. v. înfățișa. 4. a se arăta, a se ivi, (înv.) a mijloci, (fig.) a încolți, a se înfiripa, a înflori, a se naște. (Un zâmbet ~ pe fața lui.) 5. a se arăta, a se ivi, a se înfățișa, a se revela, (înv. și pop.) a se dezveli. (Câmpia ~ în toată splendoarea ei.) 6. a se arăta, a ieși, a se ivi. (A ~ iarba.) 7. a-i da, a-i ieși. (Copacului i-au ~ frunzele.) 8. v. răsări. 9. a se arăta, a se ivi, a miji, (reg.) a (se) iți, a (se) slomni. (Au ~ zorii.) 10. v. stârni. 11. v. produce. 12. a se declara, a se ivi. (A ~ o epidemie.) 13. a ieși, a se publica, a se tipări. (A~ un nou dicționar.)

APĂRA vb. 1. a feri, a ocroti, a păzi, a proteja, (livr.) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (înv. și pop.) a oblădui, (înv. și reg.) a ocoli, (înv.) a veghea, (fig.) a acoperi. (Să-i ~ de primejdie.) 2. (grecism înv.) a (se) diafendisi. (Se ~ împotriva dușmanului.) 3. (înv. și pop.) a ține. (A ~ multă vreme cetatea.) 4. (JUR.) (înv.) a sprijini. (L-a ~ în proces.) 5. a (se) dezvinovăți, a (se) disculpa, a (se) justifica, a (se) scuza, (rar) a (se) dezvinui, (înv. și reg.) a (se) cura, (înv.) a (se) îndreptăți, a (se) mîntui. (Nu te mai ~!)

apăra vb. v. EVITA. FERI. ÎMPIEDICA. ÎNDEPĂRTA. ÎNLĂTURA. OCOLI. OPRI. PREÎNTÎMPINA. PREVENI. REFUZA. RESPINGE. REȚINE.

APĂREA vb. 1. a se arăta, a se ivi, a se vedea, a se zări, (italienism înv.) a spunta. (Nu ~ cu săptămînile pe stradă.) 2. a se arăta, a se ivi, a pica, (înv. și reg.) a se scociorî, (înv.) a se sfeti. (Chiar atunci a ~ și el.) 3. a se arăta, a se ivi, a se înfățișa, a se prezenta, a veni, (înv.) a se spune, (fam.) a se înființa. (A ~ la proces.) 4. a se arăta, a se ivi, (înv.) a mijloci, (fig.) a încolți, a se înfiripa, a înflori, a se naște. (Un zîmbet ~ pe fața lui.) 5. a se arăta, a se ivi, a se înfățișa, a se revela, (înv. și pop.) a se dezveli. (Cîmpia ~ în toată splendoarea ei.) 6. a se arăta, a ieși, a se ivi. (A ~ iarba.) 7. a-i da, a-i ieși. (Copacului îi ~ frunzele.) 8. a se arăta, a se ivi, a răsări, a se ridica. (~ luna.) 9. a se arăta, a se ivi, a miji, (reg.) a (se) iți, a (se) slomni. (Au ~ zorii.) 10. a se isca, a se ivi, a începe, a (se) porni, a se produce, a se stîrni, (înv. și reg.) a se scociorî, (fig.) a se naște. (A ~ din senin o furtună.) 11. a interveni, a se ivi, a se întîmpla, a se produce, a surveni. (~ o schimbare.) 12. a se declara, a se ivi. (A ~ o epidemie.) 13. a ieși, a se publica, a se tipări. (A ~ un nou tom din dicționar.)

A apărea ≠ a (se) scufunda, a dispărea, a (se) ascunde, a (se) pierde, a pieri, a muri

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

apăra (apăr, apărat), vb.1. A opri, a se împotrivi. 2. A ocroti, a păzi, a pune la adăpost. – 3. A feri, a ocoli, a eschiva. – Mr. apăr, istr. opăr. Lat. appărāre (Pușcariu 93; Candrea-Dens., 63; REW 534; DAR); cf. it. appararse, prov. apará, sp. aparar. Toate celelalte formațiuni romanice par neol. Evoluția semantică de la „a prepara”, sens propriu al cuvîntului lat., la „a opri” pare a fi anterioară rom., cf. sp. parar. De aici, trecerea la „a ocroti, a păzi” este firească, deoarece „a ocroti” ceva înseamnă „a opri” dușmanul; cf. sp. amparar și fr. défendre „a opri” și „a interzice”. Același sens în it. riparare „a opri”. calabr. apparari „a se pune la adăpost”. Der. apărare, s. f. (acțiunea de a apăra); apărat, s. n. (apărare); apărat, adj. (interzis); apărătoare, s. f. (evantai; dig de apărare; în general, orice obiect care protejează); apărătoare, s. f. (specie de mentă); apărător, s. m. (persoană care apără); apărătură, s. f. (obstacol,; tărie, forță); neapărat, adj. (fără protecție, descoperit); neapărat, adv. (inevitabil, obligatoriu; neîndoios, sigur).

apărea (-ar, -rut), vb. – A se ivi, a se arăta; a lua naștere. Format pe baza lui părea, ca în modelul fr. apparaître față de paraître (sec. XIX); cf. sp. aparacer. Este frecventă tendința de a asimila vb. cu conj. III (a apare). Der. aparent, adj.; aparență, s. f.; apariție, s. f., toate din fr.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

apar, apari, s.m. (înv.) 1. vânzător de apă; sacagiu 2. corăbier 3. constelația vărsător

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

WHEN A TRUE GENIUS APPEARS IN THE WORLD, YOU MAY KNOW HIM BY THIS SIGN THAT THE DUNCES ARE IN ALL CONFEDERACY AGAINST HIM (engl.) când apare un adevărat geniu în lume, poți să-l recunoști după acest semn: toți ignoranții se unesc împotriva lui – J. Swift, „Thoughts on various subjects”.

A apărea ca Minerva din capul lui lupiter – Legenda mitologică pretinde că Minerva, zeița înțelepciunii, a meșteșugarilor și a invențiilor, s-a născut din țeasta lui lupiter: matură, gata îmbrăcată în armură și cu lance. De aceea cînd vrem să arătăm că un curent literar, de pildă, a apărut ca ceva desăvîrșit oarecum de la bun început, spunem că a apărut întecmai ca Minerva din capul lui Iupiter. MIT.

„Cet animal est très méchant: Quand on l’attaque, il se défend !” - două versuri, de o ascuțită ironie, dintr-un cîntec popular francez La ménagerie. Conținutul lor satiric, la adresa asupritorilor mirați că asupriții nu suportă exploatarea, a transformat aceste versuri într-o expresie foarte răspîndită. lată-le în traducere: „Ce animal rău, plin de draci: Se apără, cînd îl ataci!” MUZ.

Eu îmi apăr sărăcia, și nevoile, și neamul – Vers din Scrisoarea III de Mihail Eminescu – face parte din răspunsul, plin de demnitate, pe care Mircea cel Bătrîn l-a dat lui Baiazid, venit pînă la Dunăre cu oștile-i cotropitoare. Trufia vijeliosului sultan, care voia să subjuge Țara Românească, a fost spulberată de oștenii lui Mircea, care, făcînd minuni de vitejie, au pus pe goană pe năvălitori la Rovine (1394). Stihul se citează în împrejurări asemănătoare, adică atunci cînd cineva, în fața unui adversar puternic, apără cu dîrzenie, cu înflăcărare și succes, un drept, o cauză, o idee. LIT.

Felix qui, quod amat, defendere fortiter audet (lat. „Fericit cel care cutează să apere cu putere ceea ce iubește”) – spune Ovidiu în cartea a doua din Amores (Iubirile, cînt 5, vers 9). O idee apropiată despre curaj în iubire o exprimă și zicătoarea noastră: „Unde este frică, nu încape dragoste”. LIT.

Intrare: apar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apar
  • aparul
  • aparu‑
plural
  • apari
  • aparii
genitiv-dativ singular
  • apar
  • aparului
plural
  • apari
  • aparilor
vocativ singular
  • aparule
  • apare
plural
  • aparilor
Intrare: apăra
verb (VT32)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • apăra
  • apărare
  • apărat
  • apăratu‑
  • apărând
  • apărându‑
singular plural
  • apără
  • apărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • apăr
(să)
  • apăr
  • apăram
  • apărai
  • apărasem
a II-a (tu)
  • aperi
(să)
  • aperi
  • apărai
  • apărași
  • apăraseși
a III-a (el, ea)
  • apără
(să)
  • apere
  • apăra
  • apără
  • apărase
plural I (noi)
  • apărăm
(să)
  • apărăm
  • apăram
  • apărarăm
  • apăraserăm
  • apărasem
a II-a (voi)
  • apărați
(să)
  • apărați
  • apărați
  • apărarăți
  • apăraserăți
  • apăraseți
a III-a (ei, ele)
  • apără
(să)
  • apere
  • apărau
  • apăra
  • apăraseră
Intrare: apărea
verb (V503)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • apărea
  • apărere
  • apărut
  • apărutu‑
  • apărând
  • apărându‑
singular plural
  • apari
  • apăreți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • apar
(să)
  • apar
  • apăream
  • apărui
  • apărusem
a II-a (tu)
  • apari
(să)
  • apari
  • apăreai
  • apăruși
  • apăruseși
a III-a (el, ea)
  • apare
(să)
  • apa
  • apărea
  • apăru
  • apăruse
plural I (noi)
  • apărem
(să)
  • apărem
  • apăream
  • apărurăm
  • apăruserăm
  • apărusem
a II-a (voi)
  • apăreți
(să)
  • apăreți
  • apăreați
  • apărurăți
  • apăruserăți
  • apăruseți
a III-a (ei, ele)
  • apar
(să)
  • apa
  • apăreau
  • apăru
  • apăruseră
verb (V604)
Variantă cu forme nerecomandate.
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • apare
singular plural
  • apareți
  • apăreți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
plural I (noi)
  • aparem
(să)
  • aparem
a II-a (voi)
  • apareți
(să)
  • apareți
a III-a (ei, ele)
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

apar, aparisubstantiv masculin

  • 1. rar Cel care vindea apă (aducând-o cu sacaua). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Șahîn e un apar scurt, gros, cu mînile lungi. SADOVEANU, O. I 202. DLRLC
etimologie:
  • Apă + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

apăra, apărverb

  • 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: proteja antonime: ataca
    • format_quote Să fim cu băgare de seamă, să ne apărăm șantierul, hidrocentrala, ea este pîinea și viața noastră. JIANU, C. 373. DLRLC
    • format_quote S-a împlinit vorba ceea: apără-mă de găini, că de cîni nu mă tem! CREANGĂ, P. 188. DLRLC
    • format_quote Alexandru cel Mare... apără vitejește independența. BĂLCESCU, O. II 13. DLRLC
    • 1.1. A păzi un teritoriu, un oraș etc.; a menține o poziție prin luptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: păzi
      • format_quote Cînd țara s-o aperi îți cere, Pe gînduri o clipă nu sta, Tu viață îi dai și putere, Tu gloria ei vei purta. CORBEA, A. 75. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se împotrivi unui atac, unei acțiuni ostile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: rezista
      • format_quote Au venit... și m-au lovit; m-am apărat cît am putut. SADOVEANU, N. F. 71. DLRLC
      • format_quote Care-i vedea-o că se apără [de albină] cu năframa, să știi că aceea este fata împăratului. CREANGĂ, P. 271. DLRLC
      • format_quote Ea se apără c-o mînă, Însă totuși lui se lasă. EMINESCU, O. I 67. DLRLC
      • format_quote Cei mai juni se apărau cu turbare. NEGRUZZI, S. I 152. DLRLC
  • 2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Socot că domnul inginer nu-și închipuie c-am fugit de la Pașcani... ca să-mi apăr viața. SADOVEANU, N. F. 185. DLRLC
    • format_quote Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul... EMINESCU, O. I 147. DLRLC
    • chat_bubble Doamne-apără! = cu nici un preț! o dată cu capul! DLRLC
      • format_quote Eu, de-aș fi femeie, nu l-aș lua, doamne-apără! NEGRUZZI, S. III 65. DLRLC
  • 3. A susține pe cineva sau ceva, respingând obiecțiile aduse; a pleda cauza cuiva înaintea justiției. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: susține
    • format_quote Stalin a apărat leninismul de numeroși dușmani și, în noile condiții istorice, a dezvoltat și îmbogățit învățătura lui Lenin. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 16. DLRLC
    • format_quote Avocatul care-mi apărase procesul... nu-mi dăduse vești tocmai bune. SADOVEANU, O. VIII 16. DLRLC
    • format_quote Te-am apărat din oficiu, dar cît puteam să te apăr?... Procesul n-a durat mult. SAHIA, N. 83. DLRLC
    • 3.1. reflexiv A aduce în sprijinul său argumentele necesare spre a dovedi că este pe nedrept învinuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dezvinovăți
      • format_quote Ce-ai strigat, mă, tu, guleratul ăla?... – Eu, nimic! s-a apărat acesta. PAS, L. I 59. DLRLC
      • format_quote Cine se știe cu musca pe căciulă se apără. DLRLC
      • format_quote figurat N-aveți de ce-mi mulțămi, s-a apărat uncheșul meu. SADOVEANU, N. F. 14. DLRLC
  • 4. reflexiv A ocoli, a evita (ceva sau pe cineva). DLRLC
    • format_quote Ce, pentru că o datorie... e anevoioasă, sîntem oare în drept a ne apăra de dînsa? BĂLCESCU, O. II 228. DLRLC
etimologie:
  • limba latină aparare „a pregăti, a dispune”. DEX '09 DEX '98

apărea, aparverb

  • 1. A se arăta în fața cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naștere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pe botul gros al lui Colțun apărură picături mari de sînge. SADOVEANU, N. F. 34. DLRLC
    • format_quote Cazaci Dibaci... Dispar, Și iar Apar Pe stînci. MACEDONSKI, O. I 172. DLRLC
    • format_quote Iată că în sala mare Un străin deodat-apare, Tînăr, mîndru, nalt, frumos, ALECSANDRI, O. 130. DLRLC
    • format_quote A apărut și se dezvoltă o ordine socială nouă, socialistă, care se bazează pe muncă, pe libertatea și independența popoarelor, pe pace între popoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2614. DLRLC
    • 1.1. A se arăta (cuiva) sub o anumită înfățișare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În toate țările lumii comuniștii apar tot mai mult în fața maselor populare ca adevărați patrioți, ca singura speranță a patriei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 337, 1/1. DLRLC
    • 1.2. rar Părea. DLRLC DN
      sinonime: părea
      • format_quote Dădaca îmi apărea oarecum comică. SADOVEANU, N. F. 133. DLRLC
  • 2. (Despre publicații) A ieși de sub tipar. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Poemul «Vladimir Ilici Lenin» [de Maiakovski], unul din cele mai iubite de cititori, a fost editat în 20 de limbi și a apărut în 35 de ediții. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2714. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.