19 definiții pentru apăsa

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APĂSA, apăs, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru, a exercita o presiune asupra anui corp; a presa. ♦ Intranz. Fig. A accentua, a sublinia în vorbire un cuvânt, o frază etc. 2. Tranz. Fig. A asupri, a oprima; a face să sufere, a chinui, a copleși. – Lat. *appensare.

apăsa [At: VARLAAM, C. 222, 2 / Pzi: apăs / E: *appensare] 1 vi A atârna greu. 2 vi A cântări. 3-5 vtri (a) A (se) lăsa cu toată greutatea sa asupra unui lucru. 6 vi (D. un obiect) A fi prea greu (de purtat) pentru cineva. 7 vi (Cst pe) A exercita o presiune asupra unui corp Si: a presa. 8 vi A împinge la fund. 9-10 (Reg) vtr A se urca (sau a ajuta cuiva să urce) într-un pom Si: a burica. 11 vi (Fig; d. o vorbă, un cuvânt, o frază etc.) A accentua. 12-13 vtr (Fig; subiectul este omul) A asupri. 14-16 vtr (Adeseori subiectul activ e o abstractizare) A (se) oprima. 17 vi A simți o greutate (în trup).

APĂSA (apăs) I. vb. tr. 1 A fi greu, a sta greu pe ceva: ajută-mi să cobor sarcina, că mă apasă pe umeri 2 A atinge ceva de aproape, strîns: apasă mîna pe frunte 3 A răzima: apasă-ți capul de pieptul meu 4 fig. A asupri: apăsa fără milă pe cei slabi 5 fig. A copleși: gînduri negre mă apasă. II. vb. intr. 1 A fi greu; a sta greu, a se lăsa greu pe ceva: nu apasă mult în cîntar; fig.: părea că tot îi mai apasă ceva pe inimă (SLV.) 2 A atîrna greu, a cădea greu în jos 3 A pune mîna pe un lucru ce oferă rezistență: nu apăsa pe cocoșul puștii 4 fig. A fi o sarcină grea asupra cuiva, a împovăra prea mult pe cineva: asupra cui ar ~ mai greu această dare, dacă nu asupra muncitorului? (I.-GH.) 5 ~ pe un cuvînt, pe o vorbă, a rosti un cuvînt în așa fel, cu o pronunțare mai rară, încît să se atragă mai mult luarea aminte asupra lui: tînăra... cu chibriturile? m’a întrebat unul, apăsînd ironic pe fiecare vorbă (CAR.) [lat. *appensare < pensare].

APĂSA, apăs, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru, a exercita o presiune asupra unui corp; a presa. ♦ Intranz. Fig. A accentua, a sublinia în vorbire un cuvânt, o frază etc. 2. Tranz. Fig. A asupri, a oprima; a face să sufere, a chinui, a copleși. – Lat. *appensare.

APĂSA, apăs, vb. I. 1. Tranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru, a presa (cu putere). I se părea că tavanul o apasă, pereții casei o striveau. BART, E. 250. (Absol.) Soacra mă mînă să țăs, Eu mă duc la sul ș-apăs. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 178. ◊ Fig. Singurătatea îl apăsa dureros, dar durerea lui era dulce ca mierea acestei lumini de primăvară. C. PETRESCU, R. DR. 27. ◊ (Cu arătarea instrumentului acțiunii) Apăsă cu mîna capul bolnavului. ȘEZ. I 59. ◊ (Complementul instrumental devine complement direct) Își lipi mîinile de tîmple, le apăsă și clătină capul. DUMITRIU, B. P. 81. Gîndind că dorm, șireato, apeși gura ta de foc Pe-ai mei ochi închiși ca somnul. EMINESCU, O. I 42. ◊ Intranz. Apăs pe butonul soneriei. ◊ Elena ședea cu vîrful degetelor apăsate pe ochi. DUMITRUL B. F. 47. O mînă era strîns apăsată pe inimă. EMINESCU, N. 77. (Neobișnuit) Iată că sosește un om... cu pălăria apăsată pe ochi. SBIERA, P. 199. (Fig.) La ora cinci dimineața, cînd întunericul de iarnă mai apasă peste munți, greoi și compact, peisajul fantastic al Roșiei Montane începe să se anime. BOGZA, T. 49. În dricul verii apăsa arșiță nemilostivă subt cer alburiu. SADOVEANU, M. C. 20. ♦ (Despre obiecte) A fi prea greu (de purtat) pentru cineva. Zaua nu mă-n deasă. Șaua nu m-apasă. ALECSANDRI, P. P. 63. 2. Intranz. Fig. (Cu privire la cuvinte, fraze etc.) A rosti răspicat și tare, a sublinia prin pronunțare. Directorul terminase, apăsînd pe ultimul cuvînt. ◊ (Eliptic) Du-te, apăsă el, pleacă acum și nu mai aștepta. PREDA, Î. 165. 3. Tranz. Fig. A oprima, a asupri, a împila. Acele milioane ce în grămezi luxoase sînt strînse la bogatul pe cel sărac apasă Și-s supte din sudoarea prostitului popor. EMINESCU, O. I 59. Streini prinți... ne-apăsară. ALEXANDRESCU, P. 139. 4. Tranz. Fig. A chinui, a înăbuși, a copleși. Se străduia mereu să dezvăluie pînă la capăt tot ce-i apăsa cugetul. V. ROM. noiembrie 1953, 185. O arșiță mă apăsa. SADOVEANU, N. F. 73. Frig în casă, Gol pe masă. Griji te-apasă. TOMA, C. V. 465. O greutate îmi apăsa inima. NEGRUZZI, S. I 54.

APĂSA, apăs, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru; a presa, a împinge (cu putere), a exercita o forță de presiune asupra unui corp. ♦ Intranz. Fig. A accentua, a sublinia în vorbire un cuvînt, o frază etc. 2. Tranz. Fig. A asupri, a oprima. ♦ A chinui, a înnăbuși, a copleși. O greutate îmi apăsa inima (NEGRUZZI). – Lat. *appensare.

A APĂSA apăs 1. tranz. 1) (obiecte, organe etc.) A supune unei greutăți. ~ un buton. 2) fig. (colectivități și persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a oprima; a împila; a asupri. 3) fig. (despre stări fizice sau sufletești ale unei persoane) A copleși, făcând să sufere. 4) fig. (cuvinte, fraze etc.) A accentua în procesul vorbirii. 2. intranz. A exercita o greutate asupra a ceva. ~ cu degetul pe rană. /<lat. appensare

apăsa v. 1. a atârna greu asupra cuiva, a îngreuna; 2. fig. a asupri. [Lat. vulg. APPENSARE].

APĂSAT I. adj. 1 p. APĂSA 2 Greu: calcă cu pași apăsați 3 fig.: vorbește cu glas ~ II. adv. 1 Greu: calcă mai ~, că doar nu ești cocoană (JIP.) 2 fig.: vreau să mergem, răspunse ~ D-na Moroiu (DLVR.).

apăs, a v. tr. (lat. ad-pensare, d. pensare, a cîntări, de unde vine a-țĭ păsa.Apăs, apeșĭ, apasă; să apăs, să apeșĭ, să apese. În Mold. sud: apes, apeșĭ, apeasă; să apés, să apeșĭ, să apese; apesat; apesare). Împing, fac presiune: a apăsa un buton ca să sune soneria. Fig. Asupresc, guvernez cu asprime. V. intr. A apăsa pe un buton.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

apăsa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. apăs, 2 sg. apeși, 3 apa; conj. prez. 1 sg. să apăs, 3 să apese; imper. 2 sg. afirm. apa

apăsa (a ~) vb., ind. prez. 3 apasă; conj. prez. 3 să apese

apăsa vb., ind. prez. 1 sg. apăs, 3 sg. și pl. apasă; conj. prez. 3 sg. și pl. apese

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

APĂSA vb. v. asupri, avea, chinui, cântări, consuma, copleși, covârși, cuprinde, exploata, frământa, împila, împovăra, munci, năpădi, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, răzbi, tiraniza, urgisi.

APĂSA vb. 1. v. presa. 2. v. insista.

APĂSA vb. 1. a comprima, a presa, a strînge, (înv. și pop.) a păsa. (~ piesa cu ajutorul...) 2. a accentua, a insista. (~ asupra celor spuse mai înainte.)

apăsa vb. v. ASUPRI. CHINUI. CÎNTĂRI. CONSUMA. COPLEȘI. COVÎRȘI. CUPRINDE. EXPLOATA. FRĂMÎNTA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. MUNCI. NĂPĂDI. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. RĂZBI. TIRANIZA. URGISI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

apăsa (apăs, apăsat), vb.1. A se lăsa cu toată greutatea, a exercita o presiune, a presa. – 2. A copleși, a oprima, a fi supărător. – 3. A cufunda, a adînci. – 4. A întări. – 5. A scoate în relief, a accentua, a sublinia. Lat. *appensāre, de la pensāre, cf. pendĕre-appendĕre (Philippide, Principii, 21; Pușcariu 94; Candrea-Dens., 1349; REW 544; DAR); cf. v. fr. apeser, prov. apesar. Crețu 306 pleca în mod greșit de la un lat. *appressare. Cf. păsa. Der. apăsător, adj. (care oprimă, care copleșește); apăsătură, s. f. (presiune; oprimare).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Rien ne pèse tant qu’un secret (fr. „Nimic nu apasă atît cît un secret”) La Fontaine, cartea VIII, fabula nr. 6 Femeile și secretul, versul I – Un bărbat, spre a încerca discreția nevestei, îi pune în pat un ou, susținînd că ea l-a născut. Femeia promite să nu spună nimănui. Dar, de cum pleacă soțul de acasă, povestește totul unei vecine care, la rîndul ei, făgăduiește că va respecta secretul. Rezultatul? După cîteva zile, tot tîrgul știa că femeia făcuse… o sută de ouă! Morala fabulei, devenită proverb, se adresează celor ce nu pot păstra o taină. LIT.

Intrare: apăsa
verb (VT69)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • apăsa
  • apăsare
  • apăsat
  • apăsatu‑
  • apăsând
  • apăsându‑
singular plural
  • apa
  • apăsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • apăs
(să)
  • apăs
  • apăsam
  • apăsai
  • apăsasem
a II-a (tu)
  • apeși
(să)
  • apeși
  • apăsai
  • apăsași
  • apăsaseși
a III-a (el, ea)
  • apa
(să)
  • apese
  • apăsa
  • apăsă
  • apăsase
plural I (noi)
  • apăsăm
(să)
  • apăsăm
  • apăsam
  • apăsarăm
  • apăsaserăm
  • apăsasem
a II-a (voi)
  • apăsați
(să)
  • apăsați
  • apăsați
  • apăsarăți
  • apăsaserăți
  • apăsaseți
a III-a (ei, ele)
  • apa
(să)
  • apese
  • apăsau
  • apăsa
  • apăsaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

apăsa, apăsverb

  • 1. tranzitiv intranzitiv A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru, a exercita o presiune asupra unui corp. DEX '09 DLRLC
    sinonime: presa
    • format_quote I se părea că tavanul o apasă, pereții casei o striveau. BART, E. 250. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Soacra mă mînă să țăs, Eu mă duc la sul ș-apăs. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 178. DLRLC
    • format_quote figurat Singurătatea îl apăsa dureros, dar durerea lui era dulce ca mierea acestei lumini de primăvară. C. PETRESCU, R. DR. 27. DLRLC
    • format_quote Apăsă cu mîna capul bolnavului. ȘEZ. I 59. DLRLC
    • format_quote Își lipi mîinile de tîmple, le apăsă și clătină capul. DUMITRIU, B. P. 81. DLRLC
    • format_quote Gîndind că dorm, șireato, apeși gura ta de foc Pe-ai mei ochi închiși ca somnul. EMINESCU, O. I 42. DLRLC
    • format_quote Apăs pe butonul soneriei. DLRLC
    • format_quote Elena ședea cu vîrful degetelor apăsate pe ochi. DUMITRIU, B. F. 47. DLRLC
    • format_quote O mînă era strîns apăsată pe inimă. EMINESCU, N. 77. DLRLC
    • format_quote neobișnuit Iată că sosește un om... cu pălăria apăsată pe ochi. SBIERA, P. 199. DLRLC
    • format_quote figurat La ora cinci dimineața, cînd întunericul de iarnă mai apasă peste munți, greoi și compact, peisajul fantastic al Roșiei Montane începe să se anime. BOGZA, T. 49. DLRLC
    • format_quote figurat În dricul verii apăsa arșiță nemilostivă subt cer alburiu. SADOVEANU, M. C. 20. DLRLC
    • 1.1. (Despre obiecte) A fi prea greu (de purtat) pentru cineva. DLRLC
      • format_quote Zaua nu mă-ndeasă, Șaua nu m-apasă. ALECSANDRI, P. P. 63. DLRLC
    • 1.2. intranzitiv figurat A accentua, a sublinia în vorbire un cuvânt, o frază etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Directorul terminase, apăsând pe ultimul cuvânt. DLRLC
      • format_quote eliptic Du-te, apăsă el, pleacă acum și nu mai aștepta. PREDA, Î. 165. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A face să sufere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acele milioane ce în grămezi luxoase sînt strînse la bogatul pe cel sărac apasă Și-s supte din sudoarea prostitului popor. EMINESCU, O. I 59. DLRLC
    • format_quote Streini prinți... ne-apăsară. ALEXANDRESCU, P. 139. DLRLC
    • format_quote Se străduia mereu să dezvăluie pînă la capăt tot ce-i apăsa cugetul. V. ROM. noiembrie 1953, 185. DLRLC
    • format_quote O arșiță mă apăsa. SADOVEANU, N. F. 73. DLRLC
    • format_quote Frig în casă, Gol pe masă. Griji te-apasă. TOMA, C. V. 465. DLRLC
    • format_quote O greutate îmi apăsa inima. NEGRUZZI, S. I 54. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.