3 intrări
31 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (7)
- relaționale (7)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
apărătoare sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ori, ~oare / E: apăra + -(ă)toare] 1 Obiect cu rol protector. 2 (Spc) Obiect cu care ne apărăm de muște. 3 Evantai. 4 Funie cu care se strunește legătura dintre proțap cu sania (spre a o ține mai strânsă) Si: cetlău, coardă, gânj, lambă, lănțuș, legătură, prăjină, vlăioagă. corectat(ă)
APĂRĂTOARE, apărători, s. f. 1. Nume dat la diferite obiecte care au un rol protector. Apărătoarea roților trăsurii. Apărătoare de muște. Apărătoare de creion. ◊ În numeroase întreprinderi au fost realizate lucrări de mecanizare, de ventilații și aerisire, instalații igienico-sanitare, aducțiuni de apă potabilă, apărători și balustrade de protecție. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2687. 2. (Învechit) Evantai. Era un om mărunțel, barba potrivită în apărătoare și cănită, mai mult roșie decît galbenă. GHICA, S. 5.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APĂRĂTOARE, apărători, s. f. Nume dat unor obiecte cu rol protector. – Din apăra + suf. -(ă)toare.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
APĂRĂTOARE ~ori f. 1) Obiect sau dispozitiv cu rol protector. ~oarea roților trăsurii. 2) reg. Plantă erbacee cu frunze ovale și cu flori mari roșii, cultivată pentru semințele ei mici, negre sau cenușii, închise într-o capsulă și folosite în alimentație; mac; somnișor. [G.-D. apărătorii] /a (se) apăra + suf. ~ătoare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apărătoare f. 1. orice lucru cu care cineva își face vânt spre a se răcori; 2. unealtă din coadă de cal de alungat muște; 3. prăjină, numită ceatlău sau coardă; 4. streașină de casă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APĂRĂTOR, -OARE, apărători, -oare, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj. Care apără sau protejează. 2. S. m. și f. Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. ♦ Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției. ♦ Fundaș. 3. S. n., s. f. Nume dat unor obiecte sau dispozitive (tehnice) cu rol protector. – Apăra + suf. -ător.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de gall
- acțiuni
apărător, ~oare [At: PSALT. SCH. 49/88 / V: (îrg) -riu / Pl: ~i, ~oare / E: apăra + -(ă)tor] 1 a Care apără. 2 smf (Adesea în credințe religioase, ca atribut al lui Dumnezeu) Persoană care apără Si: ocrotitor, sprijinitor, (iuz) scutitor. 3 sm (Înv) Prezervativ. 4 smf (Jur) Persoană care pledează, înaintea unei instanțe judecătorești, o cauză. 5 smf (Înv; în vechea organizare judecătorească) Persoană care avea dreptul de a pleda numai în fața instanțelor inferioare, fără a avea un titlu universitar. 6 sf Plantă erbacee din familia labiatelor, cu tulpina dreaptă, păroasă, cu frunze ovale și flori purpurii, care crește prin tufișuri, la margini de pădure, prin locuri necultivate în iulie-august (Clinopodium vulgare) Si: (reg) somnișor. 7 sf (Bot; reg) Busuiocul-cerbilor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APĂRATOR, -TOARE I. adj. sm. f. 1 Care apără,în spec. care apără pe cineva dinaintea judecății: cîrciogarii, porecliți și apărători... s’ar apuca de muncă (CRG.) ¶ 2 APĂRĂTORII INDEPENDENȚEI, medalie comemorativă, (creată prin decretul din 5 Iunie 1878 și conferită tuturor militarilor și asimilaților de ori-ce grad cari au luat parte în campania din 1877-1878 (🖼 153). II. APĂRĂTOARE sf. 1 Lucru făcut ca să apere de ceva: pusără Ierusalimul ca o ~ de poame (DOS.) ¶ 2 ~ de muște, băț în vîrful căruia sînt legate niște fîșii de hîrtie sau de papură și cu care se alungă muștele (🖼 154) ¶ 3 Obiect ce se deschide în formă de semicerc, alcătuit din pene sau din fîșii de hîrtie, de pînză, etc., lipite pe bețișoare de lemn sau de os și cu care-și face cineva vînt, evantaliu: au început să-i facă vînt cu niște apărători de pene mlădioase de păun (CAR.) ¶ 4 ⛵ Perniță umplută cu cîlți, care atîrnă în afara bordului unei corăbii sau care se dă afară în momentul acostării, pentru a apăra barca să nu se lovească de vasul sau de cheiul unde e acostată ¶ 5 🌿 Plantă ierboasă din familia labiatelor, cu flori purpurii dispuse în verticile multiflore; crește prin tufișuri, margini de pădure, poieni, livezi și locuri necultivate; numită și „somnișor” (Clinopodium vulgare) (🖼 155) ¶ 6 🌿 Plantă ierboasă, păroasă, aromatică, din familia labiatelor, cu frunze mici eliptice și puțin dințate pe margini, cu flori purpurii, rar albe, dispuse în verticile axilare, globuloase, și care se micșorează spre vîrf; crește prin bălți, pe marginea rîurilor și prin locuri mlăștinoase; e întrebuințată în medicină pentru proprietățile ei stimulante, stomachice și carminative; numită și „busuiocul-cerbilor”, „busuioc-de-cîmp”, „izmă-proastă” sau „poleiu” (Mentha pulegium) (🖼 156).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
APĂRĂTOR, -OARE, apărători, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care apără sau protejează. 2. S. m. și f. Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. ♦ Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției. ♦ Jucător dintr-o echipă sportivă care are rolul de a apăra sau proteja propria poartă; fundaș. 3. S. n. și f. Nume dat unor obiecte sau dispozitive (tehnice) cu rol protector. – Apăra + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
APĂRĂTOR1, -OARE, apărători, -oare, adj. Care apără, protejează, sprijină. Scut apărător. NEGRUZZI, S. I 200.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APĂRĂTOR2, -OARE, apărători, -oare, s. m. și f. Cel care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. V. ocrotitor, protector. Tata îmi era totdeauna apărător. SADOVEANU, N. F. 47. 4 Persoană (de obicei avocat) care apără în fața unei instanțe judecătorești pe un împricinat. Nici apărători n-ai? He-i-i... faci judecata de rîs! CAMILAR, N. II 313. N-avem apărător, domnule președinte, pentru că n-am putut să-l plătim cît ne-o cerut. BUJOR, S. 145.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APĂRĂTOR, -OARE, apărători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care apără, protejează. 2. S. m. și f. Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. ♦ Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției. 3. Dispozitiv din bare, în formă de grătar montat în fața locomotivei, pentru a înlătura obstacolele de pe linie. – Din apăra + suf. -(ă)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
APĂRĂTOR2 ~i m. 1) Persoană care apără sau protejează (pe cineva sau ceva); protector. 2) Persoană care apără cauza în fața justiției sau care acordă asistență juridică; avocat. 3) sport Jucător dintr-o echipă care apără poarta. /a (se) apăra + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
APĂRĂTOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care apără sau protejează (pe cineva sau ceva). /a (se) apăra + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apărător m. și a. care apără.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
apărător, -oáre adj. Care apără. S. m. Avocat de o treaptă maĭ joasă și care pledează numaĭ pe la judecătoriĭ. S. f., pl. orĭ. Lucru care apără, care ferește de loviturĭ, de lumină ș. a. (ca scutu, cozorocu, burdufurile de frînghie între vasele plutitoare ș. a.). Pomătuf mare de coadă de cal (de pene de hîrtie) de alungat muștele orĭ de șters colbu. (Acesta se numește și bătătoare).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
apărătoare (obiect) s. f., g.-d. art. apărătorii; pl. apărători
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
apărătoare (obiect) s. f., g.-d. art. apărătorii; pl. apărători
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
apărătoare (obiect) s. f., g.-d. art. apărătorii; pl. apărători
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apărătoare, pl. apărători
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
apărător adj. m., s. m., pl. apărători; adj. f., (persoană) s. f. sg. și pl. apărătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
apărător adj. m., s. m., pl. apărători; adj. f., (persoană) s. f. sg. și pl. apărătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
apărător adj. m., s. m., pl. apărători; (persoană) f. sg. și pl. apărătoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
APĂRĂTOARE s. v. coardă, evantai.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
APĂRĂTOARE s. I. 1. v. gardă. 2. (reg.) ceatlău, gânj. (~ la sanie.) II. 1. (BOT.; Calamintha clinopodium) (reg.) somnișor. 2. (BOT.; Mentha pulegium) (pop.) izmă proastă, (reg.) busuioc-de-câmp, busuiocul-cerbilor, (Transilv.) polei.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
apărătoare s. v. COARDĂ. EVANTAI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APĂRĂTOARE s. 1. gardă, (rar) strajă, (înv.) scut. (~ la sabie.) 2. (reg.) ceatlău, gînj. (~ la sanie.) 3. (BOT.; Calamintha clinopodium) (reg.) somnișor. 4. (BOT.: Mentha pulegium) (pop.) izmă proastă, (reg.) busuioc-de-cîmp, busuiocul-cerbilor, (Transilv.) polei.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APĂRĂTOR s. 1. ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, susținător, (rar) proteguitor, protejator, (înv.) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor, (fig.) reazem. (El era ~ul său.) 2. v. avocat. 3. v. fundaș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
APĂRĂTOR s. 1. ocrotitor, protector, sprijin, sprijinitor, susținător, (rar) proteguitor, protejator, (înv.) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor, (fig.) reazem. (El era ~ său în zile de restriște.) 2. (JUR.) avocat, (Transilv.) procator, (înv.) defensor, vechil. (~ din oficiu.) 3. (SPORT) fundaș, (ieșit din uz) bec. (~ la fotbal.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Apărător ≠ atacant
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
apărătoare, apărători s. f. șapcă; fes; căciulă
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F116) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
apărătoare, apărătorisubstantiv feminin
- 1. Nume dat unor obiecte sau dispozitive (tehnice) cu rol protector. DEX '09 DLRLC NODEX
- Apărătoarea roților trăsurii. Apărătoare de muște. Apărătoare de creion. DLRLC
- În numeroase întreprinderi au fost realizate lucrări de mecanizare, de ventilații și aerisire, instalații igienico-sanitare, aducțiuni de apă potabilă, apărători și balustrade de protecție. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2687. DLRLC
-
- 2. Dispozitiv din bare, în formă de grătar montat în fața locomotivei, pentru a înlătura obstacolele de pe linie. DLRM
- 4. Evantai. DLRLCsinonime: evantai
- Era un om mărunțel, barba potrivită în apărătoare și cănită, mai mult roșie decît galbenă. GHICA, S. 5. DLRLC
-
etimologie:
- Apăra + sufix -ător. DEX '09 DLRM
apărător, apărătoareadjectiv
- 1. Care apără sau protejează. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Scut apărător. NEGRUZZI, S. I 200. DLRLC
-
etimologie:
- Apăra + sufix -ător. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX
apărător, apărătorisubstantiv masculin apărătoare, apărătoaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care apără sau sprijină ceva sau pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Tata îmi era totdeauna apărător. SADOVEANU, N. F. 47. DLRLC
- 1.1. Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: avocat
- Nici apărători n-ai? He-i-i... faci judecata de rîs! CAMILAR, N. II 313. DLRLC
- N-avem apărător, domnule președinte, pentru că n-am putut să-l plătim cît ne-o cerut. BUJOR, S. 145. DLRLC
-
-
etimologie:
- Apăra + sufix -ător. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX