4 definiții pentru apărământ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

apărămấnt sn [At: DOSOFTEI, ap. Ccr 664 / Pl: ~minte, -uri / E: apăra + -ământ] (Înv) Apărare.

apărămînt n., pl. inte. Vechĭ. Apărare.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

APĂRĂMÂNT s. v. apărare, ocrotire, protecție, sprijin.

apărămînt s. v. APĂRARE. OCROTIRE. PROTECȚIE. SPRIJIN.

Intrare: apărământ
apărământ substantiv neutru
substantiv neutru (N10)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apărământ
  • apărământul
  • apărământu‑
plural
  • apărăminte
  • apărămintele
genitiv-dativ singular
  • apărământ
  • apărământului
plural
  • apărăminte
  • apărămintelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)