4 definiții pentru apărământ

apărămấnt sn [At: DOSOFTEI, ap. CCR 664 / Pl: -minte, -uri / E: apăra + -ământ] (Înv) Apărare.

APĂRĂMÂNT s. v. apărare, ocrotire, protecție, sprijin.

apărămînt n., pl. inte. Vechĭ. Apărare.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

apărămî́nt s. v. APĂRARE. OCROTIRE. PROTECȚIE. SPRIJIN.

Intrare: apărământ
apărământ
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apărământ apărământul
plural apărăminte apărămintele
genitiv-dativ singular apărământ apărământului
plural apărăminte apărămintelor
vocativ singular
plural