AORTOCLAZIE s. f. ruptură a aortei. (< fr. aortoclasie)

AORTO- „aortă”. ◊ gr. aorte „vînă, marea arteră” > fr. aorto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. aorto-. □ ~arteriografie (v. arterio-, v. -grafie), s. f., radiografie a aortei și a ramificațiilor ei, după injectarea în aparatul circulator a unei substanțe opace la razele X; ~clazie (v. clazie), s. f., ruptură a aortei; ~grafie (v. -grafie), s. f., radiografie a aortei, cu ajutorul unei substanțe de contrast; ~rafie (v. -rafie), s. f., sutură a unei aorte; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., îngustare patologică a pereților aortei; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie longitudinală a peretelui ventral al aortei.