ANVELOPĂ, anvelope, s. f. 1. Înveliș de protecție al camerei de aer a unei roți de vehicul, confecționat din cauciuc. ♦ Înveliș exterior al unei mingi de fotbal, de volei etc. 2. Supracopertă. 3. (Pict.) Atmosferă difuză care învăluie figurile dintr-un tablou. – Din fr. enveloppe.

anvelopă sf [At: CADE / Pl: ~pe / E: fr enveloppe] 1 (La roata de cauciuc a automobilului, a bicicletei etc.) Parte exterioară de cauciuc vulcanizat care acoperă (protejează) camera cu aer. 2 Parte exterioară, de piele foarte groasă și rezistentă, a unei mingi de fotbal, care învelește camera cu aer. 3 Parte dinafară a căldării unui vapor. 4 (Rar) Plic. 5 Supracopertă. 6 (Pct) Atmosferă difuză care învăluie figurile dintr-un tablou.

*ANVELOPĂ (pl. -pe) sf. 1 ⛵ Partea din afară a căldării unui vapor ¶ 2 ✉️ Plic de scrisoare [fr. enveloppe].

ANVELOPĂ, anvelope, s. f. 1. Înveliș de protecție a camerei de aer a unui vehicul, confecționat din cauciuc. 2. Supracopertă. 3. (Pict.) Atmosferă difuză care învăluie figurile dintr-un tablou. – Din fr. enveloppe.

ANVELOPĂ, anvelope, s. f. Înveliș de protecție a unei camere cu aer, făcut din cauciuc (la roțile de automobil, de bicicletă etc.) sau din piele groasă și rezistentă (la mingile întrebuințate în jocurile sportive). Era încălțat cu opinci făcute din anvelope de automobil. BOGZA, C. O. 25.

ANVELOPĂ, anvelope, s. f. Înveliș de protecție a unei camere cu aer, făcut din cauciuc sau din piele groasă. – Fr. enveloppe.

ANVELOPĂ s.f. 1. Înveliș protector de piele, de cauciuc etc. al unei camere cu aer. 2. Învelitoare de carte; supracopertă. ♦ Mapă de carton, de material plastic etc. în care se păstrează o carte în timpul cititului. 3. (Arte) Atmosferă care învăluie figurile dintr-un tablou, îndulcindu-le contururile. [< fr. enveloppe].

ANVELOPĂ s. f. 1. înveliș protector din cauciuc al unei camere de aer, al unei roți de vehicul. ◊ înveliș al unei mingi (de fotbal, volei etc.). 2. supracopertă. ◊ mapă în care se păstrează o carte în timpul cititului. ◊ plic. 3. (arte) atmosferă care învăluie figurile dintr-un tablou. (< fr. enveloppe)

ANVELOPĂ ~e f. 1) Înveliș protector din cauciuc al camerei cu aer a unei roți de vehicul. 2) Înveliș exterior al unei mingi de fotbal, de volei etc. 3) Învelitoare de carte; supracopertă. [G.-D. anvelopei] /<fr. enveloppe

*anvelópă f., pl. e (fr. enveloppe. V. developez). Barb. Caucĭucu cel gros care învălește camera de aer la roatele pneŭmatice. – Curat rom. învălitoare.

anvelopă s. f., g.-d. art. anvelopei; pl. anvelope (și: anvelopă salarială)

anvelopă s. f., g.-d. art. anvelopei; pl. anvelope

anvelopă s. f., g.-d. art. anvelopei; pl. anvelope

anvelopă, pl. anvelope

+anvelopa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. anvelopez, 3 anvelopează; conj. prez. 1 sg. să anvelopez, 3 să anvelopeze

ANVELOPĂ s. v. supracopertă.

ANVELOPĂ s. supracopertă. (~ unei cărți.)