2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANUNȚARE, anunțări, s. f. Acțiunea de a anunța.V. anunța.

ANUNȚARE, anunțări, s. f. Acțiunea de a anunța.V. anunța.

anunțare sf [At: DA / Pl: ări / E: anunța] 1 Aducere la cunoștință. 2 Vestire.

ANUNȚARE, anunțări, s. f. Aducere la cunoștință, încunoștințare, înștiințare.

ANUNȚARE, anunțări, s. f. Acțiunea de a anunța; înștiințare.

ANUNȚARE s.f. Acțiunea de a anunța și rezultatul ei. [< anunța].

ANUNȚA, anunț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare.

ANUNȚA, anunț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Din fr. annoncer, lat. annuntiare.

anunța vtr [At: NEGRUZZI, S. I, 68 / Pzi: ~nu / E: fr annoncer] 1 A face cunoscut. 2 (Spc) A spune numele cuiva care a venit în vizită sau pentru afaceri.

*ANUNȚA (anunț) I. vb. tr. 1 A vesti, a face cunoscut: îți voiu ~ sosirea mea 2 Spec. A face cunoscut un lucru printr’o înștiințare scrisă: cursurile nu s’au anunțat încă. II. vb. refl. A se vedea de mai ’nainte: anul se anunță rău pentru agricultori [fr. annoncer < lat.].

ANUNȚA, anunț, vb. I. Tranz. A face cunoscut, a încunoștința, a vesti, a da de știre. În orice caz, Dumitraș, te anunț că hotărîrea mea rămîne nestrămutată. SADOVEANU, N. F. 146. Tata se interesa de fiecare dintre noi și-și anunța întoarcerea. SAHIA, N. 59. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). Anunță-mă la tov. ministru.

ANUNȚA, anunț, vb. I. Tranz. A aduce la cunoștință; a vesti, a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). – Fr. annoncer (lat. lit. annuntiare).

ANUNȚA vb. I. tr. A aduce la cunoștință; a încunoștința. ♦ A vesti sosirea cuiva (cu voce tare). [P.i. anunț. / < fr. annoncer, cf. lat. annuntiare].

ANUNȚA vb. tr. a aduce la cunoștință. ◊ a vesti sosirea cuiva sau un eveniment. (< fr. annoncer, lat. annuntiare)

A ANUNȚA anu tranz. 1) (persoane) A aduce la cunoștință printr-un anunț; a înștiința; a vesti; a informa. 2) (numele unei persoane sosite) A vesti sosirea rostind cu voce tare. 3) A semnaliza ca urmând să se producă în viitor. [1] 5) (știri, vești, informații) A aduce la cunoștință publicului larg; a transmite; a comunica; a relata; a emite; a difuza. /<fr. annoncer, lat. annuntiare

  1. Numerotare incorectă a sensurilor: «5» după «3». — Ladislau Strifler

anunțà v. 1. a da de știre, a vesti: cele dintâi flori ce anunță primăvara la triștii călători BOL.; 2. a spune numele unei persoane care intră într’un salon; 3. a face cunoscut dinainte: barometrul anunță vreme frumoasă.

*2) anúnț, a v. tr. (fr. annoncer, d. lat. an-nuntiare. V. denunț). Fac cunoscut, public: a anunța o vînzare. Manifest: cerurile anunță gloria luĭ Dumnezeŭ. Prezic: barometru anunță timp frumos. Predic: a anunța evanghelia.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

anunțare s. f., g.-d. art. anunțării; pl. anunțări

anunțare s. f., g.-d. art. anunțării; pl. anunțări

anunțare s. f., g.-d. art. anunțării, pl. anunțări

anunța (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. anu, 3 anunță; conj. prez. 1 sg. să anu, 3 să anunțe

anunța (a ~) vb., ind. prez. 3 anunță

anunța vb., ind. prez. 1 sg. anunț, 3 sg. și pl. anunță, 1 pl. anunțăm

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANUNȚARE s. 1. comunicare, vestire. (~ sosirii lui.) 2. v. informare. 3. încunoștințare, înștiințare, vestire, (înv.) publicare, publicație, publicuire. (~ a ceva cuiva.)

ANUNȚARE s. 1. comunicare, vestire. (~ sosirii lui.) 2. informare, încunoștințare, înștiințare, vestire. (~ cuiva despre ceva.) 3. încunoștințare, înștiințare, vestire, (înv.) publicare, publicație, publicuire. (~ a ceva cuiva.)

ANUNȚA vb. 1. a comunica, a transmite, a vesti, (înv.) a porunci, a soli. (I-am ~ sosirea mea.) 2. v. informa. 3. v. comunica. 4. a încunoștința, a înștiința, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (~ ceva cuiva.) 5. v. declara. 6. v. prevesti.

ANUNȚA vb. 1. a comunica, a transmite, a vesti, (înv.) a porunci, a soli. (I-am ~ sosirea mea.) 2. a aviza, a informa, a încunoștința, a înștiința, a vesti. (~ pe cineva despre ceva.) 3. a comunica, a informa, a încunoștința, a înștiința, a vesti, (rar) a semnaliza, (Transilv. și Ban.) a știrici. (Vă ~ că trebuie să fiți prezenți.) 4. a încunoștința, a înștiința, a vesti, (înv.) a publica, a publicarisi, a publicălui, a publicui. (~ ceva cuiva.) 5. a declara. (~ deschisă ședința.) 6. a anticipa, a prevesti, a vesti, (rar) a promite. (Noaptea senină ~ o zi frumoasă.)

Intrare: anunțare
anunțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anunțare
  • anunțarea
plural
  • anunțări
  • anunțările
genitiv-dativ singular
  • anunțări
  • anunțării
plural
  • anunțări
  • anunțărilor
vocativ singular
plural
Intrare: anunța
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • anunța
  • anunțare
  • anunțat
  • anunțatu‑
  • anunțând
  • anunțându‑
singular plural
  • anunță
  • anunțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • anu
(să)
  • anu
  • anunțam
  • anunțai
  • anunțasem
a II-a (tu)
  • anunți
(să)
  • anunți
  • anunțai
  • anunțași
  • anunțaseși
a III-a (el, ea)
  • anunță
(să)
  • anunțe
  • anunța
  • anunță
  • anunțase
plural I (noi)
  • anunțăm
(să)
  • anunțăm
  • anunțam
  • anunțarăm
  • anunțaserăm
  • anunțasem
a II-a (voi)
  • anunțați
(să)
  • anunțați
  • anunțați
  • anunțarăți
  • anunțaserăți
  • anunțaseți
a III-a (ei, ele)
  • anunță
(să)
  • anunțe
  • anunțau
  • anunța
  • anunțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

anunțare, anunțărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi anunța DEX '09 DEX '98 DN

anunța, anuverb

  • 1. A aduce la cunoștință. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În orice caz, Dumitraș, te anunț că hotărîrea mea rămîne nestrămutată. SADOVEANU, N. F. 146. DLRLC
    • format_quote Tata se interesa de fiecare dintre noi și-și anunța întoarcerea. SAHIA, N. 59. DLRLC
    • 1.1. A vesti sosirea cuiva (rostindu-i numele cu voce tare). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Anunță-mă la tovarășul ministru. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.