2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTURÁ vb. I. tr., refl. a (se) înconjura (de). II. tr. (fig.) a copleși (cu atenții). (< fr. entourer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anturá vb., ind. prez. 3 sg. antureáză

Intrare: antura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • antura
  • anturare
  • anturat
  • anturatu‑
  • anturând
  • anturându‑
singular plural
  • anturea
  • anturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • anturez
(să)
  • anturez
  • anturam
  • anturai
  • anturasem
a II-a (tu)
  • anturezi
(să)
  • anturezi
  • anturai
  • anturași
  • anturaseși
a III-a (el, ea)
  • anturea
(să)
  • antureze
  • antura
  • antură
  • anturase
plural I (noi)
  • anturăm
(să)
  • anturăm
  • anturam
  • anturarăm
  • anturaserăm
  • anturasem
a II-a (voi)
  • anturați
(să)
  • anturați
  • anturați
  • anturarăți
  • anturaserăți
  • anturaseți
a III-a (ei, ele)
  • anturea
(să)
  • antureze
  • anturau
  • antura
  • anturaseră
Intrare: anturat
anturat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anturat
  • anturatul
  • anturatu‑
  • antura
  • anturata
plural
  • anturați
  • anturații
  • anturate
  • anturatele
genitiv-dativ singular
  • anturat
  • anturatului
  • anturate
  • anturatei
plural
  • anturați
  • anturaților
  • anturate
  • anturatelor
vocativ singular
plural
anturare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anturare
  • anturarea
plural
  • anturări
  • anturările
genitiv-dativ singular
  • anturări
  • anturării
plural
  • anturări
  • anturărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)