O definiție pentru antropogonic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antropogónic adj. m., pl. antropogónici; f. sg. antropogónică, pl. antropogónice[1]

  1. În original, probabil greșit: antropogoníc, antropogoníci, antropogonícă, antropogoníce. cata
Intrare: antropogonic
antropogonic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antropogonic
  • antropogonicul
  • antropogonicu‑
  • antropogonică
  • antropogonica
plural
  • antropogonici
  • antropogonicii
  • antropogonice
  • antropogonicele
genitiv-dativ singular
  • antropogonic
  • antropogonicului
  • antropogonice
  • antropogonicei
plural
  • antropogonici
  • antropogonicilor
  • antropogonice
  • antropogonicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)