8 definiții pentru „antropic”   declinări
antropic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antropic antropicul antropică antropica
plural antropici antropicii antropice antropicele
genitiv-dativ singular antropic antropicului antropice antropicei
plural antropici antropicilor antropice antropicelor
vocativ singular
plural

ANTRÓPIC, -Ă, antropici, -e, adj. Antropogen. – Din fr. anthropique.

ANTRÓPIC, -Ă, antropici, -e, adj. Antropogen. – Din fr. anthropique.

ANTRÓPIC, antropice, adj. (În sintagma) Fenomen antropic = fenomen antropogen. – Din fr. anthropique.

Antropic = referitor la om sau omenire; în expresie: principiu antropic – curent care explică structura Universului prin necesitatea acestuia de a permite dezvoltarea și evoluția omului - raduborza

!antrópic adj. m., pl. antrópici; f. antrópică, pl. antrópice

antrópic adj. n., pl. antrópice

antrópic an [At: DEX2 / Pl: -ici / E: fr anthropique] (Îs) Fenomen ~ Fenomen antropogen.

ANTRÓPIC, -Ă adj. Antropogen, antropogenic. [< fr. antropique].

ANTRÓPIC adj. determinat de acțiunea omului; antropogen. (< fr. anthropique)