3 definiții pentru antreluță

ANTRELÚȚĂ, antreluțe, s. f. (Rar) Antrețel. El doarme pe canapea în antreluță. CARAGIALE, O. II 200.

ANTRELÚȚĂ, antreluțe, s. f. (Rar) Antrețel. – Din antreu + suf. luță.

antrét (Mold.) n., pl. e și urĭ, antrea f., pl. ele, și antréŭ n., pl. urĭ (fr. entrée, de unde, probabil și rus. antrét. Cp. cu comitet). Barb. Intrare (tindă, sală, anticameră). – În Munt. vulg. și antrelúță, f., pl. e.

Intrare: antreluță
antreluță
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antreluță antreluța
plural antreluțe antreluțele
genitiv-dativ singular antreluțe antreluței
plural antreluțe antreluțelor
vocativ singular
plural