3 definiții pentru antreluță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTRELÚȚĂ, antreluțe, s. f. (Rar) Antrețel. El doarme pe canapea în antreluță. CARAGIALE, O. II 200.

ANTRELÚȚĂ, antreluțe, s. f. (Rar) Antrețel. – Din antreu + suf. luță.

antrét (Mold.) n., pl. e și urĭ, antrea f., pl. ele, și antréŭ n., pl. urĭ (fr. entrée, de unde, probabil și rus. antrét. Cp. cu comitet). Barb. Intrare (tindă, sală, anticameră). – În Munt. vulg. și antrelúță, f., pl. e.

Intrare: antreluță
antreluță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antreluță
  • antreluța
plural
  • antreluțe
  • antreluțele
genitiv-dativ singular
  • antreluțe
  • antreluței
plural
  • antreluțe
  • antreluțelor
vocativ singular
plural

antreluță

etimologie:

  • antreu + sufix luță.
    surse: DLRM