8 definiții pentru antracen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antracén sn [At: DA / V: sf, ~thra~ / E: fr anthracène] (Chm) Carbură de hidrogen ciclică, din care se extrag alezarina și alte substanțe folosite în industria coloranților.

ANTRACÉN s. m. Substanță cristalizată de culoare albă-gălbuie, cu fluorescență albastră, care se prepară prin distilarea gudronului cărbunilor de pământ și servește îndeosebi la fabricarea unor coloranți. – Din fr. anthracène.

ANTRACÉN S. n. Substanță organică galbenă, cristalizată, obținută prin distilarea gudronului de huilă; se întrebuințează în industrie la fabricarea unor materii colorante, iar în medicină ca antiseptic.

ANTRACÉN s. n. Substanță galbenă, cristalizată, extrasă din gudron de huilă și folosită la fabricarea unor coloranți sau ca antiseptic. – Fr. anthracène.

ANTRACÉN s.n. Substanță organică cristalizată, care se prepară prin distilarea gudroanelor de huilă și este folosită la fabricarea unor coloranți sau ca antiseptic. [< fr. anthracène].

ANTRACÉN s. m. hidrocarbură aromatică, substanță cristalizată, care se prepară prin distilarea gudroanelor de huilă. (< fr. anthracène)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: antracen
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antracen
  • antracenul
  • antracenu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • antracen
  • antracenului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

antracen

  • 1. Substanță cristalizată de culoare albă-gălbuie, cu fluorescență albastră, care se prepară prin distilarea gudronului cărbunilor de pământ și servește îndeosebi la fabricarea unor coloranți.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: