ANTOLOGÁRE, antologări, s. f. Acțiunea de a antologa și rezultatul ei. – V. antologa.

ANTOLOGÁRE, antologări, s. f. Acțiunea de a antologa și rezultatul ei. – V. antologa.

antologáre sf [At: DEX² / Pl: -gări / E: antologa] Includere într-o antologie.

ANTOLOGÁ, antologhez, vb. I. Tranz. A include într-o antologie. – De la antologie.

ANTOLOGÁ, antologhez, vb. I. Tranz. A include într-o antologie. – De la antologie.

*antologá (a ~) vb., ind. prez. 3 antologheáză

antologá vb., ind. prez. 1 sg. antologhéz, 3 sg. și pl. antologheáză

antologá vt [At: DEX² / Pzi: -ghéz / E: antologie] A include într-o antologie.

ANTOLOGÁ vb. I tr. (liv., rar) A întocmi o antologie. [Et. incertă].

ANTOLOGÁ vb. tr. 1. a selecta texte pentru o antologie. 2. (fig.) a alege. (după engl. anthologize)

antologá vb. I (livr.) ♦ 1. A întocmi o antologie, a alege piesele pentru o antologie ◊ „Piesele antologate [...] sunt grupate pe criteriul tematic.” Cont. 22 III 63 p. 3. ♦ 2. (fig.) A reține ◊ „Volumul lui D.A. e sărăcuț; poetul ierborizează plat, narativ, stări oarecari. Antologăm doar trei versuri [...]” R.l. 1 VIII 74 p. 2. ◊ „«Biblioteca de poezie românească» alcătuită de Marin Sorescu antologhează în acest număr versurile lui Dosoftei.” R.lit. 12 I 84 p. 4 (der. regr. din antologie; DN3, DEX-S)