2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antologare sf [At: DEX2 / Pl: ~gări / E: antologa] Includere într-o antologie.

ANTOLOGÁRE, antologări, s. f. Acțiunea de a antologa și rezultatul ei. – V. antologa.

ANTOLOGÁRE, antologări, s. f. Acțiunea de a antologa și rezultatul ei. – V. antologa.

antologa vt [At: DEX2 / Pzi: ~ghéz / E: antologie] A include într-o antologie.

ANTOLOGÁ, antologhez, vb. I. Tranz. A include într-o antologie. – De la antologie.

ANTOLOGÁ, antologhez, vb. I. Tranz. A include într-o antologie. – De la antologie.

ANTOLOGÁ vb. I tr. (liv., rar) A întocmi o antologie. [Et. incertă].

ANTOLOGÁ vb. tr. 1. a selecta texte pentru o antologie. 2. (fig.) a alege. (după engl. anthologize)

antologá vb. I (livr.) ♦ 1. A întocmi o antologie, a alege piesele pentru o antologie ◊ „Piesele antologate [...] sunt grupate pe criteriul tematic.” Cont. 22 III 63 p. 3. ♦ 2. (fig.) A reține ◊ „Volumul lui D. A. e sărăcuț; poetul ierborizează plat, narativ, stări oarecari. Antologăm doar trei versuri [...]” R.l. 1 VIII 74 p. 2. ◊ „«Biblioteca de poezie românească» alcătuită de Marin Sorescu antologhează în acest număr versurile lui Dosoftei.” R.lit. 12 I 84 p. 4 (der. regr. din antologie; DN3, DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*antologá (a ~) vb., ind. prez. 3 antologheáză

antologá vb., ind. prez. 1 sg. antologhéz, 3 sg. și pl. antologheáză

Intrare: antologare
antologare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antologare
  • antologarea
plural
  • antologări
  • antologările
genitiv-dativ singular
  • antologări
  • antologării
plural
  • antologări
  • antologărilor
vocativ singular
plural
Intrare: antologa
verb (VT205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • antologa
  • antologare
  • antologat
  • antologatu‑
  • antologând
  • antologându‑
singular plural
  • antologhea
  • antologați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • antologhez
(să)
  • antologhez
  • antologam
  • antologai
  • antologasem
a II-a (tu)
  • antologhezi
(să)
  • antologhezi
  • antologai
  • antologași
  • antologaseși
a III-a (el, ea)
  • antologhea
(să)
  • antologheze
  • antologa
  • antologă
  • antologase
plural I (noi)
  • antologăm
(să)
  • antologăm
  • antologam
  • antologarăm
  • antologaserăm
  • antologasem
a II-a (voi)
  • antologați
(să)
  • antologați
  • antologați
  • antologarăți
  • antologaserăți
  • antologaseți
a III-a (ei, ele)
  • antologhea
(să)
  • antologheze
  • antologau
  • antologa
  • antologaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

antologare

  • 1. Acțiunea de a antologa și rezultatul ei.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi antologa
    surse: DEX '09

antologa

  • 1. A include într-o antologie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • surse: MDN '00

etimologie:

  • de la antologie
    surse: DEX '98 DEX '09