9 definiții pentru antitrinitarism

ANTITRINITARÍSM s. n. Doctrină religioasă care neagă dogma creștină a unității dintre Dumnezeu, Isus Hristos și Sfântul Duh. – Din fr. antitrinitairisme.

ANTITRINITARÍSM s. n. Doctrină religioasă care neagă dogma creștină a unității dintre Dumnezeu, Isus Cristos și Sfântul Duh. – Din fr. antitrinitairisme.

ANTITRINITARÍSM s. n. Doctrină eretică, în biserica veche, care nega dogma creștină trinitară. – Fr. antitrinitairisme.

antitrinitarísm (-ti-tri-) s. n.

antitrinitarísm s. n. (sil. -tri-)

antitrinitarísm sn [At: DEX2 / Pl: -e / E: fr antitrinitairisme] Doctrină religioasă care neagă dogma creștină a unității dintre Dumnezeu, Iisus Hristos și Sfântul Duh.

ANTITRINITARÍSM s.n. Doctrină eretică în biserica veche care nega dogma creștină trinitară. [< fr. antitrinitairisme].

ANTITRINITARÍSM s. n. doctrină eretică în biserica veche care nega dogma creștină a Treimii. (< fr. antitrinitarisme)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

antitrinitarísm s. n. Doctrină religioasă apărută în sec. 2 în Asia Mică, reluată în sec. 16 în Apus, în sec. 17 în Rusia și centralizată între protestanții raționaliști în timpul prezent, care neagă dogma creștină a Sfintei Treimi, adică adevărul că Dumnezeu este unul, închinat în trei persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. – Din fr. antitrinitarisme.

Intrare: antitrinitarism
antitrinitarism substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antitrinitarism antitrinitarismul
plural
genitiv-dativ singular antitrinitarism antitrinitarismului
plural
vocativ singular
plural