7 definiții pentru antiteatru

ANTITEÁTRU s. n. (Rar) Antipiesă. – Din fr. antithéâtre.

ANTITEÁTRU s. n. (Rar) Antipiesă. – Din fr. antithéâtre.

antiteátru s. n. → teatru

antiteátru sn [At: DEX2 / Pl: ~re / E: fr antithéatre] 1-2 (Rar) Antipiesă (1-2).

ANTITEÁTRU s.n. Curent în teatrul contemporan care încearcă să reducă dramaturgia la elementele ei esențiale ca dialogul și metafora scenică. [Pron. -te-a-. / < fr. antithéâtre].

ANTITEÁTRU s. n. curent modern în teatru care încearcă să reducă dramaturgia la elementele ei esențiale. (< fr. antithéâtre)


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

antiteátru s.n. Curent modern în teatru care încearcă să reducă dramaturgia la elementele ei esențiale ◊ „Ceea ce era de prevăzut s-a întâmplat; după antiroman, anti-teatru, anti-joc, anti-public, precum și alte antisme binecunoscute nouă pentru combaterea cărora (curentele pro-anti fiind, după cum se știe, ispititoare) s-au ivit, la rându-le, o seamă de anti-antisme.” Cont. 8 II 74 p. 1; v. și antiroman (1963), antiliteratură (din fr. antithéâtre; cf. engl. antitheater; DMN 1965, BD 1970; L. Seche în LR 1/60 p. 58; DTL; DN3, DEX-S)

Intrare: antiteatru
antiteatru
substantiv neutru (N37) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antiteatru antiteatrul
plural
genitiv-dativ singular antiteatru antiteatrului
plural
vocativ singular
plural