6 definiții pentru antiteatru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antiteátru sn [At: DEX2 / Pl: ~re / E: fr antithéatre] 1-2 (Rar) Antipiesă (1-2).

ANTITEÁTRU s. n. (Rar) Antipiesă. – Din fr. antithéâtre.

ANTITEÁTRU s. n. (Rar) Antipiesă. – Din fr. antithéâtre.

ANTITEÁTRU s.n. Curent în teatrul contemporan care încearcă să reducă dramaturgia la elementele ei esențiale ca dialogul și metafora scenică. [Pron. -te-a-. / < fr. antithéâtre].

ANTITEÁTRU s. n. curent modern în teatru care încearcă să reducă dramaturgia la elementele ei esențiale. (< fr. antithéâtre)

antiteátru s. n. Curent modern în teatru care încearcă să reducă dramaturgia la elementele ei esențiale ◊ „Ceea ce era de prevăzut s-a întâmplat; după antiroman, anti-teatru, anti-joc, anti-public, precum și alte antisme binecunoscute nouă pentru combaterea cărora (curentele pro-anti fiind, după cum se știe, ispititoare) s-au ivit, la rându-le, o seamă de anti-antisme.” Cont. 8 II 74 p. 1; v. și antiroman (1963), antiliteratură (din fr. antithéâtre; cf. engl. antitheater; DMN 1965, BD 1970; L. Seche în LR 1/60 p. 58; DTL; DN3, DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antiteátru s. n. → teatru

Intrare: antiteatru
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antiteatru
  • antiteatrul
  • antiteatru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • antiteatru
  • antiteatrului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

antiteatru

  • 1. rar Curent în teatrul contemporan care încearcă să reducă dramaturgia la elementele ei esențiale ca dialogul și metafora scenică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: antipiesă

etimologie: