opțiuni

2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Din fr. antisémite.

ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Din fr. antisémite.

antisemít, ~ă [At: SAHIA, N. 86 / Pl: ~iți, ~e / E: fr antisémite] 1-4 smf, a (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. 5 smf Adept al antisemitismului (1).

ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, s. m. și f. Persoană care admite sau practică antisemitismul. ♦ (Adjectival) Rămășițele claselor exploatatoare urmăresc să provoace în sînul populației romînești curente șovine, antisemite, antimaghiare, să mențină prejudecăți față de limba, tradițiile populare, specificul național al populației naționalităților conlocuitoare. REZ. HOT. I 36.

ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul. – Fr. antisémite.

ANTISEMÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care admite sau practică antisemitismul; antisemitic. [Cf. fr. antisémite].

ANTISEMÍT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care admite, practică antisemitismul. (< fr. antisémite)

ANTISEMÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care practică sau admite antisemitismul. /<fr. antisémite

antisemit a. și m. dușman al Evreilor.

*antisemít, -ă s. și adj. (anti- 1 și Semit – Jidan). Contra jidanilor: Tot Românu e antisemit, ziar antisemit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antisemít adj. m., s. m., pl. antisemíți; adj. f., s. f. antisemítă, pl. antisemíte

antisemít s. m., adj. → semit


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ANTISEMÍT, -Ă, antisemiți, -te, adj., s. m. și f. ~ (cca. 1879, termen creat de publicistul german W. Marr) [Das große Wörterbuch der deutschen Sprache]

Intrare: antisemită
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antisemită
  • antisemita
plural
  • antisemite
  • antisemitele
genitiv-dativ singular
  • antisemite
  • antisemitei
plural
  • antisemite
  • antisemitelor
vocativ singular
  • antisemită
  • antisemito
plural
  • antisemitelor
Intrare: antisemit (adj.)
antisemit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antisemit
  • antisemitul
  • antisemitu‑
  • antisemită
  • antisemita
plural
  • antisemiți
  • antisemiții
  • antisemite
  • antisemitele
genitiv-dativ singular
  • antisemit
  • antisemitului
  • antisemite
  • antisemitei
plural
  • antisemiți
  • antisemiților
  • antisemite
  • antisemitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

antisemit, -ă antisemit (2) antisemită

  • 1. (Persoană) care admite sau practică antisemitismul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: antisemitic un exemplu
    exemple
    • Rămășițele claselor exploatatoare urmăresc să provoace în sînul populației romînești curente șovine, antisemite, antimaghiare, să mențină prejudecăți față de limba, tradițiile populare, specificul național al populației naționalităților conlocuitoare. REZ. HOT. I 36.
      surse: DLRLC

etimologie: