6 definiții pentru antirezonanță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antirezonánță sf [At: DEX2 / Pl: ~țe / E: fr antirésonnance, eg antiresonance] (Fiz) Stare de vibrație opusă rezonanței.

ANTIREZONÁNȚĂ, antirezonanțe, s. f. (Fiz.) Stare de vibrație opusă rezonanței. – Din fr. antirésonance, engl. antiresonance.

ANTIREZONÁNȚĂ, antirezonțe, s. f. (Fiz.) Stare de vibrație opusă rezonanței. – Din fr. antirésonance, engl. antiresonance.

ANTIREZONÁNȚĂ s.f. Fenomen de radiere minimă a curentului într-un circuit, tensiunea de intrare menținându-se constantă. [< fr. antirésonance].

ANTIREZONÁNȚĂ s. f. stare de vibrație opusă rezonanței. (< fr. antirésonance, engl. antiresonance)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antirezonánță s. f. → rezonanță

Intrare: antirezonanță
antirezonanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antirezonanță
  • antirezonanța
plural
  • antirezonanțe
  • antirezonanțele
genitiv-dativ singular
  • antirezonanțe
  • antirezonanței
plural
  • antirezonanțe
  • antirezonanțelor
vocativ singular
plural

antirezonanță

  • 1. fizică Stare de vibrație opusă rezonanței.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • diferențiere Fenomen de radiere minimă a curentului într-un circuit, tensiunea de intrare menținându-se constantă.
    surse: DN

etimologie: