6 definiții pentru antirezonanță
antirezonánță sf [At: DEX2 / Pl: ~țe / E: fr antirésonnance, eg antiresonance] (Fiz) Stare de vibrație opusă rezonanței.
ANTIREZONÁNȚĂ, antirezonanțe, s. f. (Fiz.) Stare de vibrație opusă rezonanței. – Din fr. antirésonance, engl. antiresonance.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANTIREZONÁNȚĂ, antirezonțe, s. f. (Fiz.) Stare de vibrație opusă rezonanței. – Din fr. antirésonance, engl. antiresonance.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
antirezonánță s. f. → rezonanță
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ANTIREZONÁNȚĂ s.f. Fenomen de radiere minimă a curentului într-un circuit, tensiunea de intrare menținându-se constantă. [< fr. antirésonance].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ANTIREZONÁNȚĂ s. f. stare de vibrație opusă rezonanței. (< fr. antirésonance, engl. antiresonance)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: antirezonanță
antirezonanță substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | antirezonanță | antirezonanța |
| plural | antirezonanțe | antirezonanțele | |
| genitiv-dativ | singular | antirezonanțe | antirezonanței |
| plural | antirezonanțe | antirezonanțelor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||