2 definiții pentru antiinducție

antiindúcție s. f., pl. antiindúcții

ANTIINDÚCȚIE s. f. (telec.) eliminare, reducere a efectelor inductive perturbatoare dintre circuite paralele. (< fr. anti-induction)

Intrare: antiinducție
antiinducție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antiinducție antiinducția
plural antiinducții antiinducțiile
genitiv-dativ singular antiinducții antiinducției
plural antiinducții antiinducțiilor
vocativ singular
plural