14 definiții pentru antihreză anticreză


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

antihre sf [At: LM / V: ~icr~ / Pl: ~ze / E: fr antichrèse] (Jur; înv) Contract prin care se dă creditorului dreptul de a uza de un bun imobil ipotecat, scăzând eventualele beneficii din dobânzile și apoi din capitalul datorat.

ANTIHRÉZĂ, antihreze, s. f. Contract prin care se dă în folosință creditorului un bun imobil care aparține debitorului. [Var.: anticréză s. f.] – Din fr. antichrèse.

ANTIHRÉZĂ, antihreze, s. f. (Jur.) Contract prin care se dă în folosință creditorului un bun imobil care aparține debitorului. [Var.: anticréză s. f.] – Din fr. antichrèse.

ANTIHRÉZĂ, antihreze, s. f. (În dreptul burghez) Contract de garantare a unei datorii, prin care se dă în folosința creditorului un bun imobil care aparține debitorului. – Fr. antichrèse (< gr.).

ANTIHRÉZĂ s.f. Contract prin care se cedează creditorului venitul unui bun imobil aparținând debitorului. [Var. anticreză s.f. / < fr. antichrèse, cf. it. anticresi < gr. antichresis].

ANTIHRÉZĂ s. f. (jur.) cedarea de către creditor a venitului unui bun imobil aparținând debitorului. (< fr. antichrèse)

anticre sf vz antihreză

ANTICRÉZĂ s. f. v. antihreză.

ANTICRÉZĂ s. f. v. antihreză.

ANTICRÉZĂ s.f. v. antihreză.

anticreză f. Jur. contract prin care un datornic lasă creditorului veniturile unui imobil.

*anticréză f., pl. e (vgr. anti-hresis, d. anti, contra, și hrésis, întrebuințare). Jur. Părăsirea uzufructuluĭ unuĭ imobil făcut de un debitor creditoruluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

antihréză (-ti-hre-) s. f., g.-d. art. antihrézei; pl. antihréze

antihréză s. f. (sil. -hre-), g.-d. art. antihrézei; pl. antihréze

Intrare: antihreză
antihreză substantiv feminin
  • silabație: an-ti-hre-ză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antihre
  • antihreza
plural
  • antihreze
  • antihrezele
genitiv-dativ singular
  • antihreze
  • antihrezei
plural
  • antihreze
  • antihrezelor
vocativ singular
plural
anticreză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anticre
  • anticreza
plural
  • anticreze
  • anticrezele
genitiv-dativ singular
  • anticreze
  • anticrezei
plural
  • anticreze
  • anticrezelor
vocativ singular
plural

antihreză anticreză

  • 1. Contract prin care se dă în folosință creditorului un bun imobil care aparține debitorului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: