antidot sn [At: CANTEMIR, IST. 7 / Pl: ~uri / E: lat antidotum] 1 Substanță care neutralizează acțiunea unei otrăvi, a unui virus etc. din organism Si: contraotravă. 2 Leac ce se dă împotriva unei boli. 3 Leac cu care se neutralizează o vrajă rea. 4 (Fig) Vindecător. 5 (Fig) Apărător.

*ANTIDOT (pl. -turi, -te) sn. 1 ☠ Ceea ce se dă pentru a împiedica acțiunea unei otrăvi, contra-otravă ¶ 2 fig. Ceea ce ne păzește de ceva neplăcut, rău: cel mai bun ~ împotriva plictiselii este munca [fr. < gr.].

ANTIDOT, antidoturi, s. n. Substanță care anihilează acțiunea unei otrăvi, fie prin combinare chimică cu aceasta, fie prin contribuția la lupta organismului contra otrăvirii. Angajaților care prestează munci legate de pericolul intoxicării li se vor da antidoturi. COD. M. 40.

ANTIDOT, antidoturi, s. n. (Adesea fig.) Substanță care neutralizează acțiunea unei otrăvi aflate în organism. – Fr. antidote (lat. lit. antidotum).

ANTIDOT s.n. Substanță care anulează puterea unei otrăvi, a unui virus etc.; contraotravă. ♦ (Fig.) Remediu. [< fr. antidote, cf. lat. antidotum, gr. antidoton < anti – contra, dotos – dat].

ANTIDOT s. n. substanță care neutralizează efectul unei otrăvi, acțiunea unui virus, a unor bacterii; contraotravă. ◊ (fig.) remediu, soluție. (< fr. antidote)

ANTIDOT ~uri m. Substanță care neutralizează acțiunea unei otrăvi sau a unui virus din corp; contraotravă. /<fr. antidote

antidot n. 1. contra-venin; 2. fig. prezervativ: munca este un antidot al urîtului.

*antidót n., pl. urĭ (vgr. antidoton, anti, contra, și dotós, dat). Medicament contra veninuluĭ. Fig. Munca e un antidot al urîtuluĭ.

antidot s. n., pl. antidoturi

antidot s. n., pl. antidoturi

antidot s. n., pl. antidoturi

antidot, pl. antidoturi

antidot, -turi.

ANTIDOT s. (FARM.) (rar) contraotravă, contravenin, (înv.) antifarmac. (Stricnina este ~ pentru barbiturice.)

ANTIDOT s. (FARM.) (rar) contraotravă, contravenin, (înv.) antifarmac. (Stricnina este ~ pentru barbiturice.)