2 definiții pentru anticritic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANTICRITIC, -Ă I. adj. referitor la anticritică. II. s. f. răspuns la o critică. (< fr. anticritique, /II/germ. Antikritik)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
anticritic adj. → critic
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: anticritic
anticritic adjectiv
| adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
anticritic, anticriticăadjectiv
- 1. Referitor la anticritică. MDN '00
etimologie:
- anticritique MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.