10 definiții pentru anticorosiv

anticorosív, ~ă sm, a [At: DEX2 / Pl: ~i, -e / E: anti- + corosiv] 1-2 (Substanță) care împiedică coroziunea.

ANTICOROSÍV, -Ă, anticorosivi, -e, adj., s. n. (Substanță) care împiedică coroziunea. – Anti- + corosiv.

anticorosív adj. → corosiv

anticorosív s. n., pl. anticorosíve

ANTICOROSÍV, -Ă adj., s.m. (Substanță) care încetinește sau oprește coroziunea metalelor. [Cf. fr. anticorrosif].

ANTICOROSÍV, -Ă adj., s. n. (substanță) care împiedică coroziunea. (< fr. anticorrosif)

ANTICOROSÍV ~ă (~i, ~e) și substantival Care micșorează sau împiedică coroziunea. /<fr. anticorrosif

ANTICOROZÍV, -Ă, anticorozivi, -e, adj., s. n. (Substanță) care împiedică coroziunea. [Scris și: anticorosiv] – Anti- + coroziv.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

anticorosív, -ă adj. (Substanță) care împiedică coroziunea ◊ „În prezent, ei [roboții] își găsesc utilizarea în lucrări de montaj și sudură, de turnare sub presiune și de efectuare a acoperirilor anticorozive. R.l. 9 VII 84 p. 6 [scris și anticoroziv] (din anti- + corosiv; cf. fr. anticorrosion (PL); DEX)

Intrare: anticorosiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anticorosiv anticorosivul anticorosi anticorosiva
plural anticorosivi anticorosivii anticorosive anticorosivele
genitiv-dativ singular anticorosiv anticorosivului anticorosive anticorosivei
plural anticorosivi anticorosivilor anticorosive anticorosivelor
vocativ singular
plural