2 intrări

5 definiții

ANTICĂRÉSC, -EÁSCĂ, anticărești, adj. De anticar2. – Anticar2 + suf. -esc.

ANTICĂRÉSC, -EÁSCĂ, anticărești, adj. De anticar2. – Anticar + suf. -esc.

anticărésc adj. m., f. anticăreáscă, pl. m. și f. anticăréști

anticărésc, -eáscă a [At: DA ms / V: -cvă- / Pl: ~ești / E: anticar2 + -esc] 1-5 Referitor la anticar2 (1-5). 6-10 Propriu anticarului2 (1-5). 11-15 De anticar2 (1-5).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

anticări, anticăresc v. r. (intl.) a se supăra

Intrare: anticăresc
anticăresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anticăresc anticărescul anticărească anticăreasca
plural anticărești anticăreștii anticărești anticăreștile
genitiv-dativ singular anticăresc anticărescului anticărești anticăreștii
plural anticărești anticăreștilor anticărești anticăreștilor
vocativ singular
plural
Intrare: anticări
verb (V401) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) anticări anticărire anticărit anticărind singular plural
anticărește anticăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) anticăresc (să) anticăresc anticăream anticării anticărisem
a II-a (tu) anticărești (să) anticărești anticăreai anticăriși anticăriseși
a III-a (el, ea) anticărește (să) anticărească anticărea anticări anticărise
plural I (noi) anticărim (să) anticărim anticăream anticărirăm anticăriserăm, anticărisem*
a II-a (voi) anticăriți (să) anticăriți anticăreați anticărirăți anticăriserăți, anticăriseți*
a III-a (ei, ele) anticăresc (să) anticărească anticăreau anticări anticăriseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)