12 definiții pentru antialcoolic

antialcoólic, ~ă [At: DEX2 / P: ~ti-al~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr antialcoolique] 1-2 smf, a (Persoană) care este împotriva abuzului de alcool. 3-4 smf, a (Persoană) care nu consumă alcool. 5 a Care combate alcoolul.

ANTIALCOÓLIC, -Ă, antialcoolici, -ce, adj. Care combate alcoolismul; care este împotriva excesului de alcool, care nu consumă alcool. [Pr.: -ti-al-] – Din fr. antialcoolique.

ANTIALCOÓLIC, -Ă, antialcoolici, -ce, adj. Care combate alcoolismul; care este împotriva excesului de alcool, care nu consumă alcool. [Pr.: -ti-al-] – Din fr. antialcoolique.

ANTIALCOÓLIC, -Ă, antialcoolici, -e, adj. Care este împotriva excesului de alcool, care combate alcoolismul. – Pronunțat: -ti-al-.

ANTIALCOÓLIC, -Ă, antialcoolici, -ce, adj. Care este împotriva excesului de alcool. [Pr.: -ti-al-] – Fr. antialcoolique.

!antialcoólic (-ti-al-) adj. m., s. m., pl. antialcoólici; adj. f., s. f. antialcoólică, pl. antialcoólice

antialcoólic adj. → alcoolic

ANTIALCOÓLIC, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care este împotriva abuzului de alcool, care combate alcoolismul. [Cf. fr. antialcoolique].

ANTIALCOÓLIC, -Ă adj., s. m. f. (cel) care este împotriva abuzului de alcool, care combate alcoolismul. (< fr. antialcoolique)

ANTIALCOÓLIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care ține de antialcoolism; propriu antialcoolismului. Remediu ~. [Sil. -ti-al-co-o-] /<fr. antialcoolique

antialcoolic a. care combate abuzul sau uzul alcoolului.

*antialcoolic, -ă adj. (anti- 1 și alcoolic). Contra bețiiĭ.

Intrare: antialcoolic
antialcoolic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antialcoolic
  • antialcoolicul
  • antialcoolicu‑
  • antialcoolică
  • antialcoolica
plural
  • antialcoolici
  • antialcoolicii
  • antialcoolice
  • antialcoolicele
genitiv-dativ singular
  • antialcoolic
  • antialcoolicului
  • antialcoolice
  • antialcoolicei
plural
  • antialcoolici
  • antialcoolicilor
  • antialcoolice
  • antialcoolicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)