opțiuni
  • info

13 definiții pentru antevorbitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTEVORBITOR, -OARE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner).

ANTEVORBITOR, -OARE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner).

antevorbitor, ~oare smf [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: ante- + vorbitor] Persoană care a vorbit (public) înaintea alteia.

*ANTEVORBITOR sm. Cel care vorbește înaintea altuia [lat. ante + vorbitor].

ANTEVORBITOR, -OARE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvîntul ulterior.

ANTEVORBITOR, -OARE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvîntul ulterior. – Din ante- + vorbitor (după germ. Vorredner).

ANTEVORBITOR, -OARE s.m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvîntul ulterior. [< ante- + vorbitor, după germ. Vorredner].

ANTEVORBITOR, -OARE s. m. f. vorbitor care precedă într-o adunare alt vorbitor. (după germ. Vorredner)

ANTEVORBITOR ~i m. Persoană care a vorbit la o adunare înaintea altor persoane. /ante- + vorbitor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

antevorbitor s. m., pl. antevorbitori

antevorbitor s. m., pl. antevorbitori

antevorbitor s. m., pl. antevorbitori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANTEVORBITOR s. preopinent.

ANTEVORBITOR s. (livr.) preopinent, (înv.) prevorbitor.

Intrare: antevorbitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antevorbitor
  • antevorbitorul
  • antevorbitoru‑
plural
  • antevorbitori
  • antevorbitorii
genitiv-dativ singular
  • antevorbitor
  • antevorbitorului
plural
  • antevorbitori
  • antevorbitorilor
vocativ singular
  • antevorbitorule
plural
  • antevorbitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

antevorbitor, antevorbitorisubstantiv masculin
antevorbitoare, antevorbitoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: preopinent prevorbitor
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.