O definiție pentru anteclemă


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

anteclemă (gr. antegklema „recriminare”, „acuzare în replică”), figură retorică, folosită în apărare, în care actul incriminat este justificat prin cauza lui (P): „A fost ucis, dar era un tâlhar, i s-au scos ochii, dar era un jefuitor.” ( Q., vol. II, p. 256)

Intrare: anteclemă
anteclemă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antecle
  • anteclema
plural
  • antecleme
  • anteclemele
genitiv-dativ singular
  • antecleme
  • anteclemei
plural
  • antecleme
  • anteclemelor
vocativ singular
plural