2 intrări

2 definiții

antagonizá vb., ind. prez. 1 sg. antagonizéz, 3 sg. și pl. antagonizeáză

ANTAGONIZÁ vb. tr., refl. a da un caracter antagonic, a deveni antagonic. (< engl. antagonize)

Intrare: antagoniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) antagoniza antagonizare antagonizat antagonizând singular plural
antagonizea antagonizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) antagonizez (să) antagonizez antagonizam antagonizai antagonizasem
a II-a (tu) antagonizezi (să) antagonizezi antagonizai antagonizași antagonizaseși
a III-a (el, ea) antagonizea (să) antagonizeze antagoniza antagoniză antagonizase
plural I (noi) antagonizăm (să) antagonizăm antagonizam antagonizarăm antagonizaserăm, antagonizasem*
a II-a (voi) antagonizați (să) antagonizați antagonizați antagonizarăți antagonizaserăți, antagonizaseți*
a III-a (ei, ele) antagonizea (să) antagonizeze antagonizau antagoniza antagonizaseră
Intrare: antagonizat
antagonizat participiu
participiu (PT2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antagonizat antagonizatul antagoniza antagonizata
plural antagonizați antagonizații antagonizate antagonizatele
genitiv-dativ singular antagonizat antagonizatului antagonizate antagonizatei
plural antagonizați antagonizaților antagonizate antagonizatelor
vocativ singular
plural
antagonizare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular antagonizare antagonizarea
plural antagonizări antagonizările
genitiv-dativ singular antagonizări antagonizării
plural antagonizări antagonizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)